Deea - Invatand arta de a fi femeie
Nu natura o face pe femeie mai frumoasa, ci dragostea!

Cap. 4 - Soarele de la miezul noptii

Capitolul 4 – Viziuni
M-am intors la scoala. Asta era ce trebuia sa fac, cel mai normal comportament ca sa nu trezec
suspiciuni.
Pana la sfarsitul orelor, aproape toti elevii se intorsesera la scoala. Doar Tyler si Bella si inca cativa,
care probabil se foloseau de accident ca sa chiuleasca, au ramas absenti.
N-ar trebui sa fie atat de greu pentru mine sa fac ceea ce trebuie.Dar, toata dupa-amiaza mi-am
inclestat dintii luptandu-ma cu dorinta de a chiuli si eu, ca sa ma duc sa o caut pe fata din nou.
Ca un urmaritor. Ca un urmaritor obsedat. Un vampir urmaritor obsedat.
Scoala era azi, desi credeam ca ar fi imposibil, chiar mai plictisitoare decat parea acum doua
saptamani. Ca o stare de coma. Ca si cum culoarea palise din ziduri, copaci, cer si din fetzele din jurul
meu...Ma holbam la crapaturile din pereti.
Si mai era un lucru corect pe care ar fi trebuit sa-l fac...si nu-l faceam.Bineinteles, era deasemenea un
lucru gresit. Depinde din ce perspectiva privesti.
Din perspectiva unui membru al familiei Cullen, nu doar un vampir ci un Cullen, cineva care apartinea
familiei, un lucru rar in lumea noastra, ceea ce trebuia facut suna cam asa :
- Sunt surprins sa te vad la ora, Edward.Am auzit ca ai fost implicat in groaznicul accident de
dimineata.
- Da, domnule Banner dar eu am fost cel norocos. Un zambet prietenos. Nu am fost ranit deloc...As
vrea sa pot spune acelasi lucru si despre Tyler si Bella.
- Cum se simt ?
- Cred ca Tyler e bine...doar cateva taieturi superficiale facute de geamul parbrizului. Nu sunt sigur
de Bella totusi...O incruntare ingrijorata.S-ar putea sa fi suferit o contuzie cerebrala.Am auzit ca a fost
destul de incoerenta pentru o perioada, avea halucinatii chiar. Stiu ca doctorii erau ingrijorati...
Asa ar fi trebuit sa fie.Asta datoram familiei mele.
- Sunt surprins sa te vad la ora, Edward.Am auzit ca ai fost implicat in groaznicul accident de
dimineata
- N-am fost ranit.
Nici un zambet.
Domnul Banner si-a schimbat greutatea de pe un picior pe altul, stingherit.
- Stii cumva cum se simt Tyler Crowley si Bella Swan ? Am auzit ca au fost raniti...
Am dat din umeri.
- Nu stiu.
Domnul Banner si-a dres glasul.
60
- Aaa...bine..., spuse el cu vocea usor tensionata din cauza priviii mele reci.
Pleca repede spre catedra si incepu lectia.
Asta era gresit din partea mea.Dar nu si daca priveai lucrurile dintr-un punct de vedere obscur.
Parea atat de....urat din partea mea sa injunghii fata pe la spate, mai ales cand dovedise ca merita
increderea mai mult decat mi-am imaginat. N-a spus nimic care sa ma tradeze, desi avea un motiv bun s-o
faca.O s-o tradez din moment ce ea n-a facut nimic altceva decat sa-mi pastreze secretul ?
Am avut o conversatie aproape identica cu doamna Goff, doar ca in spaniola si nu in engleza, iar
Emmet mi-a aruncat o privire trista.
Sper ca o explicatie buna pentru ce s-a intamplat astazi.Rose e foarte suparata.
Mi-am dat ochii peste cap fara sa ma uit la el.
De fapt chiar imi venise in minte o explicatie perfecta.Presupunand ca nu as fi facut nimic ca sa opresc
duba si fata ar fi fost strivita...M-am ferit de acest gand.Dar daca ea ar fi fost lovita, daca ar fi fost sfasiata
si insangerata, cu fluidul rosu imprastiindu-se, irosindu-se pe asfalt, cu mirosul sangelui proaspat pulsand
in aer...
M-am curemurat din nou, dar nu doar cu groaza. O parte din mine se cutremura de dorinta. Nu, n-as fi
fost capabil s-o vad sangerand fara sa ne expun pe noi toti intr-un mod mult mai flagrant si mai socant.
Era o scuza perfect rezonabila...dar n-am s-o folosesc. Era prea rusinoasa.
Si nu m-am gandit la ea decat dupa mult timp de la accident, oricum.
Ai grija la Jasper, continua Emmet, ignorandu-mi reveria. Nu e la fel de enervat...dar e mult mai
hotarat.
Am inteles ce vrea sa zica, si pentru un moment incaperea s-a invartit in jurul meu. Furia mea era atat
de auto-epuizanta, incat am vazut rosu in fatza ochilor.Am simtit ca ma sufoc.
SHH EDWARD ! STAPANESTE-TE ! striga Emmet la mine in mintea lui.Mana lui m-a prins de umar
si ma tinu pe scaun inainte sa apuc sa sar in picioare.Rareori isi folosea intreaga forta, pentru ca rareori
avea nevoie de ea fiind mult mai puternic decat orice alt vampir pe care il intalnise vreunul din noi, dar sia
folosit-o acum. Mi-a strans mana mai mult decat m-a apasat in jos. Daca apasa, scaunul de sub mine ar fi
cedat.
USOR ! imi ordona el.
Am incercat sa ma calmez, dar era greu. Furia imi ardea in cap.
Jasper n-o sa faca nimic pana nu vorbim. Ma gandeam doar ca trebuie sa stii in ce directie se
indreapta.
M-am concentrat pe relaxare si am simtit mana lui Emmet dandu-mi drumul putin.
Incearca sa nu iesi si mai mult in evidenta.Esti deja in incurcatura.
Am tras aer adanc in piept si Emmet mi-a dat drumul.
61
Am verificat prin clasa, dar confruntarea noastra fusese atat de scurta si tacuta incat doar cateva
persoane care stateau langa Emmet au abservat. Nimeni n-a inteles nimic, asa ca au ignorat incidentul.
Cullenii sunt niste ciudati, toata lumea stie asta deja.
La naiba, esti in incurcatura, a adaugat Emmet cu solidaritate in voce.
- Musca-ma, am murmurat eu si i-am auzit rasul gros.
Emmet nu purta pica nimanui, si prpbabil ar trebui sa fiu mai recunoscator pentru felul lui relaxat de a
fi. Dar stiam ca intentiile lui Jasper pareau logice pentru Emmet, si ca se gandea care ar fi cea mai buna
solutie.
Mi-am inabusit furia, abia reusind s-o tin sub control.Da, Emmet era mai puternic decat mine, dar inca
nu ma batuse niciodata la un meci de wrestling. Sustinea ca trisam, dar auzitul gandurilor era o parte din
mine, asa cum puterea lui imensa era parte din el. Porneam la egalitate intr-o lupta.
O lupta ? Spre asta ne indreptam ?Aveam de gand sa ma lupt cu familia mea pentru un om pe care abia
daca il cunosteam ?
M-am gandit la asta un moment, m-am gandit la cat de fragil era corpul fetei in mainile mele,
comparativ cu Jasper, Rose si Emmet - supernatural de puternici si rapizi, masini de ucis din nastere...
Da, m-as lupta pentru ea. Impotriva familiei. M-am cutremurat.
Nu era corect sa o las neprotejata cand eu eram cel care o pusese in pericol.
N-o sa castig singur, totusi, nu impotriva a trei dintre ei.Ma intrebam care imi vor fi aliatii.
Carlisle, desigur. N-o sa se lupte cu nimeni, dar o sa fie complet impotriva planurilor lui Rose si
Jasper. S-ar putea sa fie indeajuns.O sa vad...
Cu Esme am indoieli. N-o sa se alieze impotriva mea, si nu i-ar placea sa se contrazica cu Carlisle, dar
va fi de acord cu orice plan care i-ar pastra familia intacta. Prima ei prioritate n-o sa fie dreptatea, o sa fiu
eu. Daca Carlisle e sufletul familiei, atunci Esme e inima. El ne-a oferit un lider care merita urmat, ea a
transformat urmarea intr-un act de iubire. Ne iubeam intre noi. Sub furia pe care o simteam acum pentru
Jasper si Rose, chiar planuind o lupta impotriva lor ca sa salvez fata, stiam ca ii iubesc.
Despre Alice...n-am nici cea mai vaga idee. Depinde probabil de ce viziuni o sa aiba.O sa treaca de
partea invingatorului, cred.
Deci, va trebui sa fac asta fara ajutor. Nu ii puteam invinge de unul singur, dar nu aveam de gand sa
las ca fata sa fie ranita din cauza mea.Asta poate insemna actionare evaziva...
Dintr-o data, furia mi-a fost imblinzita putin de umorul negru.Imi imaginam cum ar reactiona fata la
incercarile mele de rapire. Bineinteles, rareori ghiceam corect reactiile ei, dar ce alta reactie ar putea avea
inafara de teroare ?
Totusi nu eram prea sigur cum sa fac asta....rapirea. N-o sa pot sa stau langa ea prea mult timp. Poate o
s-o duc pur si simplu la mama ei.Chiar si asa ar fi prea periculos. Pentru ea.
Periculos si pentru mine, am realizat brusc.Daca as omori-o accidental...Nu eram sigur cata durere miar
provoca asta, dar stiam ca ar fi complexa si intensa.
62
Timpul a trecut repede gandindu-ma la complicatiile din viitor : cearta care ma astepta acasa,
conflictul cu familia, alegerile pe care voi fi fortat sa le fac dupa aceea...
Ei bine, nu ma mai puteam plange ca viata inafara scolii era monotona. Fata a schimbat asta.
Emmet si cu mine am mers in tacere la masina dupa ce a sunat clopotelul.Isi facea griji pentru mine si
pentru Rosalie. Stia de partea cui o sa trebuiasca sa fie, si il deranja.
Ceilalti ne asteptau la masina, tot in liniste. Eram un grup foarte tacut. Doar eu puteam auzi strigatele :
Idiotule ! Nebun ! Cretin ! Magar ! Prost iresponsabil si egoist !
Rosalie continua cu sirul constant de insulte, pe acutele vocii ei mentale. Era greu sa-i mai aud si pe
ceilalti, dar am ignorat-o cat de tare am putut.
Emmet avea dreptate in legatura cu Jasper.Era hotarat cu ceea ce vroia sa faca.
Alice era tulburata, facandu-si griji pentru Jasper, cautand imagini in viitor.Indiferent din ce directie
venea Jasper spre fata, Alice ma vedea mereu acolo, blocandu-l. Interesant...nici Rosalie si nici Emmet nu
erau cu el in aceste viziuni. Deci Jasper planuia sa lucreze singur. Asta ar echilibra lucrurile.
Jasper era cel mai bun, si cu siguranta cel mai experimentat luptator dintre noi. Singurul meu avantaj
era ca puteam sa-i aud miscarile in mintea lui, inainte sa le faca.
Niciodata nu m-am luptat altfel decat in joaca cu Emmet si Jasper, doar ne prosteam. Imi venea rau
gandindu-ma ca voi incerca sa-l ranesc cu adevarat pe Jasper.
Nu, nu sa-l ranesc.Doar sa-l opresc.Atat.
M-am concentrat asupra lui Alice, incercand sa memorez incercarile diferite de atac ale lui Jasper. In
timp ce faceam asta, viziunile i s-au schimbat, mutandu-se tot mai departe de casa Swan. Il prindeam din
timp...
Opreste-te Edward ! N-o sa se intample asa. N-o sa-l las.
Nu i-am raspuns.Am continuat sa ma uit.
A inceput sa caute mai departe in viitor, in intuneric, in haosul nesigur al posibilitatilor distante.Totul
era in umbra, vag.
Tot drumul pana acasa, am ramas in tacere. Am parcat in garajul mare, de langa casa ; inauntru era
Mercedesul lui Carlisle, langa Jeepul lui Emmet , M3ul lui Rose si Vanquishul meu. Ma bucuram ca
Carlisle era deja acasa. Linistea se va incheia exploziv, si vroiam sa fie si el acolo cand se va intampla.
Ne-am dus direct in sala de mese.
Camera nu era, evident, folosita niciodata pentru scopul ei initial. Dar era mobilata cu o masa lunga,
ovala din mahon, inconjurata de scaune. Eram cu totii meticulosi cand venea vorba de a pastra
aparentele.Lui Carlisle ii placea s-o foloseasca drept sala de conferinta. Intr-un grup cu personalitati atat
de puternice si diferite, era uneori necesar sa discutam lucrurile cu calm si intelegere.
Aveam sentimentul ca decorul nu prea mai conta astazi.
63
Carlisle statea in obisnuitul lui loc, de la capatul estic al camerei. Esme statea langa el. Se tineau de
mana pe masa.
Ochii lui Esme erau indreptati asupra mea, adancimile lor aurii fiind pline de ingrijorare.
Ramai, era singurul ei gand.
As fi vrut sa pot zambi la femeia care imi era ca o adevarata mama, dar nu aveam nici un cuvant de
linistire pentru ea in acest moment.
M-am asezat de partea cealalta a lui Carlisle. Esme s-a aplecat peste el ca sa-si puna mana libera pe
umarul meu. N-avea nici cea mai vaga idee despre ce urma sa inceapa.Isi facea griji doar pentru mine.
Carlisle intelegea mai bine ce urma.Buzele lui erau inclestate si fruntea incretita. Expresia lui parea
prea batrana pentru fatza tanara.
Cand toata lumea s-a asezat, am putut sa vad de partea cui va fi fiecare.
Rosalie statea fix in fatza lui Carlisle, la celalalt capat al mesei lungi.Se uita la mine, fara sa-si ia
privirea.
Emmet statea langa ea, cu chipul si gandurile impietrite.
Jasper ezita, dar apoi se duse sa stea rezemat de perete, in spatele lui Rosalie.Era hotarat deja, fara sa-i
pese de rezultatul acestei discutii. Mi-am inclestat dintii.
Alice a intrat ultima si ochii i s-au concentrat undeva departe...in viitor, pe ceva inca prea vag conturat
ca sa-l poata interpreta. Fara sa para ca se gandespe prea mult, s-a asezat langa Esme. Isi masa fruntea ca
si cum ar fi avut o durere de cap. Jasper se misca nelinistit, gandindu-se sa i se alature, dar ramase pe loc.
Am tras aer adanc in piept.De la mine a inceput totul,asa ca ar trebui sa vorbesc primul.
- Imi pare rau, am spus, uitandu-ma intai la Rose, apoi la Jasper si la Emmet. N-am vrut sa supun pe
nici unul dintre voi la vreun risc.A fost ceva necugetat si imi asum intreaga responsabilitate pentru fapta
mea pripita.
Rosalie s-a uitat la mine cu rautate.
- Ce vrei sa spui cu « imi asum intreaga responsabilitate » ?Ai de gand s-o rezolvi ?
- Nu in modul la care te referi tu, am spus chinuindu-ma sa-mi pastrez tonul calm si incet. Sunt dispus
sa plec acum, daca asta rezolva lucrurile. Daca sunt convins ca fata o sa fie in siguranta, daca sunt
convins ca nici unul dintre voi n-o va atinge, am completat in minte.
- Nu, murmura Esme. Nu, Edward !
I-am mangaiat mana.
- Doar cativa ani.
- Esme are dreptate totusi, spuse Emmet. Nu poti sa pleci nicaieri acum. Asta n-ar ajuta, ba dinpotriva.
Trebuie sa stim ce gandesc oamenii, acum mai mult ca oricand.
- Alice ar vedea daca ar fi ceva grav, l-am contrazis.
64
Carlisle a clatinat din cap.
- Cred ca Emmet are dreptate, Edward. E mult mai probabil ca fata sa inceapa sa vorbeasca daca tu
dispari.Ori plecam toti, ori niciunul.
- N-o sa spuna nimic, am insistat repede.
Rose isi pregatea explozia si am vrut sa apuc sa spun asta.
- Nu stii ce e in mintea ei, mi-a reamintit Carlisle.
- Stiu macar atat.Alice, sustine-ma !
Alice s-a uitat la mine obosita.
- Nu pot sa vad ce o sa se intample daca ignoram asta..., zise ea si se uita spre Rose si Jasper.
Nu, nu putea sa vada viitorul, nu cu Rose si Jasper atat de hotarati impotriva ignorarii accidentului.
Mana lui Rosalie se izbi de masa cu un zgomot puternic.
- Nu putem sa lasam omul sa spuna nimic ! Carlisle, trebuie sa stii asta. Chiar daca hotaram sa
disparem cu totii, nu e prudent sa lasam in urma noastra povesti. Traim atat de diferit fatza de restul celor
ca noi.Stii ca sunt multi cei care s-ar bucura de ocazie ca sa arate cu degetul. Trebuie sa fim mai prudenti
decat toti celalti !
- Am mai lasat zvonuri in urma noastra si inainte, i-am reamintit.
- Doar zvonuri si suspiciuni,Edward.Nu martori si urme !
- Urme ! am pufnit.
Dar Jasper aproba din cap, cu ochii duri.
- Rose..., incepu Carlisle.
- Lasa-ma sa termin, Carlisle. Nu trebuie sa fie cine stie ce plan. Fata s-a lovit la cap astazi. Deci poate
ca rana se dovedeste a fi mai grava decat parea, spuse Rosalie si dadu din umeri.Orice muritor se culca cu
probabilitatea de a nu se mai trezi. Ceilalti se asteapta sa curatam in urma noastra. Teoretic ar trebui sa fie
treaba lui Edward, dar il depaseste in mod evident. Stii ca sunt capabila de control. N-as lasa nici o proba
in urma mea.
- Da, Rosalie, cu totii stim ce asasina eficienta esti, am marait.
A suierat spre mine, furioasa.
- Edward, te rog, spuse Carlisle.
Apoi se intoarse spre Rosalie:
- Rosalie, am privit diferit lucrurile in Rochester pentru ca am simtit ca ai nevoie sa se faca dreptate.
Barbatii pe care i-au ucis ti-au gresit intr-un mod monstruos.Acum nu este aceeasi situatie. Fata Swan e
nevinovata.
65
- Nu e ceva personal, Carlisle, spuse Rosalie printre dinti. Este ca sa ne protejm noi toti.
A fost un scurt moment de tacere, cat Carlisle s-a gandit la un raspuns.Cand a dat din cap, ochii lui
Rosalie s-au luminat. Ar fi trebui sa stie ca nu avea de ce. Chiar daca nu as fi fost capabil sa ascult
ganduri, as fi anticipat urmatoarele lui cuvinte.Carlisle nu facea niciodata compromisuri.
- Stiu ca ai intentii bune, Rosalie dar...as vrea foarte mult ca familia noastra sa merite sa fie protejata.
Ocazionalele... accidente sau lipse de control sunt o regretabila parte din noi.
Era foarte tipic lui sa se includa si pe el in plural, desi nu avusese niciodata vreo « lipsa de control ».
- Dar sa omori un copil nevinovat cu sange rece este cu totul altceva. Cred ca riscul pe care il prezinta,
chiar daca impartaseste cuiva suspiciunile ei sau nu, este departe de a fi un risc major. Daca facem
exceptii ca sa ne protejam, riscam ceva mult mai important. Riscam sa pierdem esenta a ceea ce suntem.
Mi-am controlat expresia cu grija.Nu s-ar cuveni sa ranjesc. Sau sa aplaud, asa cum imi doream.
Rosalie se intuneca.
- E vorba de a fi responsabili.
- De a fi cruzi, o corecta Carlisle cu blandete. Fiecare viata e pretioasa.
Rosalie ofta si buza de jos i se rasfranse.Emmet o batu pe umar :
- O sa fie bine, Rose, o incuraja el incet.
- Intrebarea, continua Carlisle, este daca sa plecam.
- Nu, se planse Rosalie.Abia ne-am acomodat.Nu vreau sa incep iar liceul !
- Vei putea sa-ti pastrezi varsta actuala, desigur, spuse Carlisle.
- Si sa trebuiasca sa ne mutam din nou mult mai curand ? se impotrivi ea.
Carlisle ridica din umeri.
- Imi place aici ! E asa putin soare, putem sa fim aproape normali.
- Pai cu siguranta nu e nevoie sa luam o hotarare acum.Putem sa asteptam sa vedem daca devine
necesar. Edward pare sigur de tacerea fetei Swan.
Rosalie pufni.
Dar nu mai eram ingrijorat din pricina lui Rose. Stiam ca o sa accepte decizia lui Carlisle, indiferent de
cat de furioasa era pe mine.Conversatia s-a mutat pe detalii neimportante.
Jasper ramase nemiscat.
Intelegeam de ce. Inainte ca el si Alice sa se intalneasca, a trait intr-o zona de razboi , un loc vesnic
periculos. Stia consecintele incalcarii regulilor, le vazuse cu proprii lui ochi. Era sugestiv faptul ca nu
incerca s-o calmeze pe Rose cu puterile lui, si nici nu incerca s-o inversuneze. Se tinea inafara
conversatiei, deasupra ei.
66
- Jasper, am spus.
Mi-a intalnit privirea, cu fatza lipsita de expresie.
- Ea n-o sa plateasca pentru greseala mea. N-am sa permit asa ceva.
- O sa aiba de castigat din greseala ta, atunci ? Ar fi trebuit sa moara astazi, Edward. Eu doar as pune
lucrurile la locul lor.
M-am repetat, intarind fiecare cuvant :
- N-am sa permit asta.
Sprancenele i s-au ridicat.Nu se astepta la asa ceva.Nu-si imaginase ca as incerca sa-l opresc.
A clatinat din cap o data.
- N-am sa las viata lui Alice sa fie in pericol, nici macar un pericol minor. Nu simti pentru nimeni ce
simt eu pentru ea, Edward, si nu ai trecut prin ce am trecut eu, chiar daca mi-ai vazut amintirile. Nu
intelegi nimic.
- Nu discut asta, Jasper. Dar iti spun acum, n-am sa permit s-o ranesti pe Isabella Swan.
N-am uitat fix unul la altul, nu privindu-ne ci masurand opozitia fiecaruia. L-am simtit testandu-mi
starea de spirit, testandu-mi hotararea.
- Jazz, spuse Alice intrerupandu-ne.
El mi-a sustinut privirea pentru inca un moment, si apoi s-a uitat la ea.
- Nu te deranja sa-mi spui ca te poti proteja singura, Alice. Stiu asta deja. Tot trebuie sa...
- Nu asta vroiam sa spun, il intrerupse Alice.Vroiam sa te rog sa-mi faci o favoare.
Am vazut ce era in mintea ei, si gura mi s-a deschis cu un oftat sonor. M-am holbat la ea, socat, fiind
doar vag constient ca toata lumea inafara de Alice si Jasper ma urmarea cu precautie.
- Stiu ca ma iubesti. Multumesc. Dar as aprecia foarte mult daca n-ai incerca s-o omori pe Bella. In
primul rand, Edward e serios si n-as vrea sa va vad pe voi doi batandu-va. In al doilea rand, ea e prietena
mea.Sau, va fi.
Era foarte clar in mintea ei : Alice zambind, cu bratul ei rece si alb in jurul umerilor fragili si calzi ai
fetei. Si Bella zambea de asemenea, cu bratul in jurul mijlocului lui Alice.
Viziunea era tare ca stanca, doar plasarea in timp era nesigura.
- Dar...Alice..., suspina Jasper.
N-am reusit sa imi intorc capul ca sa-i vad expresia. Nu ma puteam desparti de imaginea din capul lui
Alice.
- O s-o iubesc intr-o zi, Jazz.O sa fiu foarte pornita impotriva ta daca n-o lasi in pace.
67
Eram inca prins in gandurile lui Alice.Viitorul licari cand hotararea lui Jasper se clatina in fatza
rugamintii ei neasteptate.
- Ah, ofta ea, indecizia lui clarificand viitorul.Vezi?Bella n-o sa spuna nimic.Nu aveam de ce sa ne
facem griji.
Felul in care a spus numele fetei...de parca erau deja confidente apropiate...
- Alice, m-am inecat eu. Ce...inseamna asta... ?
- Ti-am zis ca vor fi niste schimbari.Nu stiu, Edward.
Dar si-a inclestat maxilarul si mi-am dat seama ca mai era ceva. Incerca sa nu se gandeasca la
asta.Brusc, s-a concentrat foarte tare pe Jasper desi el era prea socat ca sa fi progresat prea mult in luarea
deciziilor.Alice facea asa cand vroia sa-mi ascunda ceva.
- Ce e Alice ? Ce-mi ascunzi ?
L-am auzit pe Emmet mormaind. Devenea mereu foarte frustrat cand Alice si cu mine aveam genul
asta de conversatii.
Ea si-a clatinat capul incercand sa nu ma lase sa patrund.
- Are legatura cu fata ? am intrebat.Este ceva despre Bella ?
Si-a strans dintii concentrata, dar cand am pronuntat numele Bellei, i-a scapat. Scaparea a durat doar o
fractiune de secunda, dar a fost deajuns.
- NU! zm strigat.
Am auzit cum scaunul meu s-a prabusit pe podea, si abia atunci am realizat ca sunt in picioare.
- Edward!
Carlisle se ridicase si el, cu o mana pe umarul meu. Eram vag constient de prezenta lui.
- Devine din ce in ce mai clar, sopti Alice.In fiecare moment esti mai hotarat.Nu i-au mai ramas decat
doua alternative.Ori una ori alta, Edward.
Vedeam ceea ce vedea si ea si nu puteam sa accept asa ceva.
- Nu, am spus din nou, dar vocea mea nu avea deloc volum.
Imi simteam picioarele cedand si a trebuit sa ma rezem de masa.
- Ne spune si noua cineva misterul, va rugam ? se planse Emmet.
- Trebuie sa plec, i-am soptit lui Alice, ignorandu-l pe Emmet.
- Edward deja am discutat asta, spuse Emmet tare.Este cea mai buna metoda ca sa o faci pe fata sa
inceapa sa spuna tuturor ce a vazut.Si in plus, daca pleci, noi n-o sa stim daca a spus cuiva sau nu. Trebuie
sa stai aici si sa te descurci.
68
- Nu te vad plecand, Edward, imi spuse Alice.Nu stiu daca mai poti sa pleci. Gandeste-te, adauga ea in
tacere.Gandeste-te cum ar fi daca ai pleca.
Intelegeam ce vroia sa zica.Da, gandul ca n-o sa mai vad fata niciodata era...dureros.Dar era si necesar
in acelasi timp. Nu puteam sa-i stric viitorul , nu puteam s-o condamn si pe ea.
Nu sunt complet sigura de Jasper, Edward, continua Alice. Daca pleci, daca el crede ca ea reprezinta
un pericol pentru noi...
- Nu aud asta, am contrazis-o eu inca pe jumatate constient ca eram ascultati si de ceilalti.
Jasper sovaia.N-ar fi facut nimic care s-o raneasca pe Alice.
- De ce imi faci asta? am gemut.
Mi-am sprijinit capul in maini.
Nu eram protectorul Bellei, nu puteam sa fiu. Viitorul impartit pe care il vedea Alice nu era o dovada
destul de buna?
O iubesc si eu. Sau, o s-o iubesc.Nu e acelasi lucru, dar vreau sa supravietuiasca pana atunci.
- O iubesti si tu ? am soptit neincrezator.
Ea ofta. Esti orb, Edward, nu vezi spre ce se indreapta lucrurile ? Nu vezi ce esti deja ? Este mai
inevitabil ca rasaritul soarelui de la Est.Uite ce vad eu...
Mi-am caltinat capul ingrozit.
- Nu.
Am incercat sa alung viziunile pe care mi le arata.
- Nu trebuie sa urmez drumul asta.O sa plec. O sa schimb viitorul.
- Poti incerca, spuse ea sceptica.
- Of, haide ! striga Emmet.
- Fii atent, suiera Rose spre el. Alice il vede indragostindu-se de un om! Cat de clasic, Edward !
Scoase un sunet de voma.
Abia daca am auzit-o.
- Ce ? intreba Emmet surprins.
Apoi rasul lui puternic rasuna in sala cu ecou.
- Despre asta era vorba ? rase el din nou. Naspa, Edward!
I-am simtit mana pe umar dar i-am indepartat-o absent.Nu puteam sa fiu atent la el.
69
- Indragostit de un om? repeta Esme cu o voce naucita.De fata pe care a salvat-o astazi ? Indragostit de
ea ?
- Ce vezi, Alice ? Cu exactitate, intreba Jasper.
Ea s-a intors spre el, iar eu am continuat sa ma holbez la profilul ei.
- Depinde de cat de puternic o sa fie. Ori o omoara..., si se intoarse sa ma priveasca din nou, ...ceea ce
m-ar enerva foarte tare Edward, ca sa nu mai spun cum te-ai simti tu..., apoi se intoarse iar spre
Jasper,...ori o sa fie una de-a noastra.
Cineva a suspinat.Nu m-am uitat sa vad cine.
- Asta n-o sa se intample, am strigat din nou.Nici una din variante.
Alice nu parea sa ma auda.
- Depinde, repeta ea. S-ar putea sa fie destul de puternic incat sa n-o omoare, dar o sa fie pe-aproape.
O sa-i trebuiasca uimitor de mult control, medita ea.Chiar mai mult control decat are Carlisle. S-ar putea
sa fie exact la limita...Singurul lucru pentru care nu e indeajuns de puternic este sa plece de langa ea.Asta
e o cauza pierduta.
Nu-mi puteam gasi vocea.Nimeni nu parea sa poata vorbi.Camera era tacuta.
Ma uitam la Alice si toata lumea se uita la mine.Puteam sa-mi vad propria expresie ingrozita din cinci
puncte diferite de vedere.
Dupa un moment, Carlisle ofta.
- Pai asta...complica lucrurile.
- Cred si eu, fu de acord Emmet.
Vocea lui era inca pe punctul de a izbucni in ras. Puteam sa ma bazez pe Emmet ca va transforma intro
gluma distrugerea vietii mele.
- Cred ca planurile raman aceleasi, totusi, spuse Carlisle ganditor.O sa stam si o sa asteptam. Evident,
nimeni n-o sa...raneasca fata.
Am intepenit.
- Nu, spuse Jasper incet.Nu pot sa fiu de acord cu asta.Daca Alice vede doar doua posibilitati...
- Nu ! vocea mea nu era nici strigat, nici marait, nici rugaminte disperata, ci o combinatie intre cele
trei. Nu !
Trebuia sa plec, sa ma indepartez de zgomotul gandurilor lor : dezgustul lui Rosalie, umorul lui
Emmet, rabdarea fara sfarsit a lui Carlisle.Si mai rau : siguranta lui Alice si siguranta lui Jasper in acea
siguranta. Cel mai rau dintre toate : bucuria lui Esme.
Am iesit din camera.Esme mi-a atins mana cand am trecut pe langa ea, dar n-am observat gestul.
70
Alergam inainte sa fi iesit din casa.Am sarit peste rau si am fugit prin padure.Ploaia incepuse din nou,
cazand atat de puternic incat m-a udat complet in cateva momente.Imi placea perdeaua subtire de
ploaie.Crea un zid intre mine si restul lumii. Ma inchidea inauntru si ma lasa sa fiu singur.
Am alergat catre Est, peste si prin munti, fara sa ma indepartez de la drumul meu drept, pana cand am
vazut luminile orasului Seattle. M-am oprit inainte sa ating granita civilizatiei umane.
In primul rand, viziunea cu Alice si fata , increderea si prietenia fiind atat de evidente in imagine.
Ochii mari si ciocolatii ai Bellei nu erau speriati in acea viziune, doar plini de secrete, si in acel moment
parea secrete fericite. Nu se retragea de atingerea rece a bratului lui Alice.
Ce insemna asta ? Cat de multe stia ?In acel moment imortalizat din viitor, ce credea ea despre mine ?
Apoi cealalta imagine, asemanatoare, dar de data asta ingrozitoare.Alice si Bella, inca tinandu-se pe
dupa umeri cu incredere prieteneasca. Dar acum nu era nici o diferenta intre maini, ambele erau albe,
fine ca marmura, tari ca fierul. Ochii mari ai Bellei nu mai erau ciocolatii.Irisii ei erau socanti, de un rosu
intens. Secretele din ei erau neclare – acceptare sau dezolare ? Era imposibil de spus. Chipul ei era rece si
nemuritor.
Puteam sa-mi raspund la ultima intrebare.Daca o fortam sa aiba aceasta semi-viata pustie din cauza
slabiciunii si egoismului meu, cu siguranta ma va uri.
Dar mai era o imagine groaznica, cea mai urata imagine pe care am avut-o vreodata in minte.
Proprii mei ochi, de un rosu inchis de la sangele uman, ochii unui monstru. Corpul sfasiat al Bellei era
in bratele mele, alb, pustiit, lipsit de viata.Era atat de concret, atat de clar.
Nu puteam sa mai rezist sa vad asta.Nu mai suportam.Am incercat sa alung imaginea din minte, am
incercat sa vad altceva, orice altceva.Am incercat sa vad din nou expresia fetzei ei vii care ma urmarise in
ultima perioada.Dar fara nici un rezultat.
Viziunea trista a lui Alice mi-a umplut capul, si m-am crispat din cauza agoniei pe care mi-o
provoca.Intre timp, monstrul din mine era coplesit de bucurie, jubila gandindu-se la probabilitatea
succesului sau. Imi venea rau.
Nu puteam sa permit asa ceva.Trebuia sa existe o cale de a schimba viitorul. N-am sa las viziunile lui
Alice sa ma conduca. O sa aleg alta cale. Intotdeauna exista o alternativa.Trebuie sa existe.



Comentarii

super..ma abonez la blogul tau,...viziunea lui Edward........ o sa fie interesant de citit
de ihrynutza in data de 2009-08-28 20:47
super..ma abonez la blogul tau,...viziunea lui Edward........ o sa fie interesant de citit
Ma bucur ca-ti place seria "Amurg".:D Si mie mi-a placut foarte mult! Astept cu nerabdare lansarea filmului New Moon din noiembrie. Promit sa vin cu stiri noi:D
de deeealumary in data de 2009-08-29 09:04


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare