Deea - Invatand arta de a fi femeie
Nu natura o face pe femeie mai frumoasa, ci dragostea!

Cap 7 - Soarele de la miezul noptii

7. Melodia
A trebuit sa astept dupa ce am ajuns la scoala. Ultima ora nu se terminase inca. Era bine, pentru ca
aveam nevoie de timp sa ma gandesc si vroiam sa fiu singur.
Mirosul ei persista in masina.Am pastrat ferestrele inchise, lasand mirosul sa ma asalteze, incercand sa
ma obisnuiesc cu senzatia arsurii intentionate din gat.
Atractia.
Atractia e un lucru problematic.Are atat de multe laturi, atat de multe semnificatii si niveluri. Nu e
acelasi lucru cu iubirea, dar e legat strans de conceptul asta.
N-aveam nici cea mai vaga idee daca Bella se simtea atrasa de mine. Oare tacerea ei mentala o sa
continue sa devina din ce in ce mai frustranta pana innebunesc ? Sau exista o limita la care o sa ajung pana
la urma ?
Am incercat sa compar reactiile ei fizice cu ale altora, ca de exmplu secretara si Jessica Stanley, dar
comparatia nu era edificatoare.Aceleasi semne : schimbarile din ritmul de batai ale inimii sau accelerarea
respiratiei. Astea puteau la fel de bine sa insemne frica, soc sau anxietate. Parea putin probabil ca Bella sa
aiba acelasi fel de ganduri cum avea Jessica Stanley candva. Pana la urma, Bella stia cu certitudine ca e
ceva in neregula cu mine, chiar daca nu stia exact ce. Imi atinsese pielea rece ca gheata si isi ferise mana
cu un fior.
Si totusi...cand imi aminteam acele fantezii care ma dezgustasera la un moment dat, dar imaginandumi-
o pe Bella in locul Jessicai...
Respiram sacadat, cu focul arzandu-ma in interiorul gatului.
Cum ar fi fost daca Bella era cea care si-ar fi imaginat cum ii imbratisez trupul fragil ? M-ar fi simtit
tragand-o cu blandete la pieptul meu si apoi prinzandu-i barbia in mana... Mangaindu-i parul des si dandui
dupa ureche suvita dupa care isi ascundea chipul imbujorat. Trasand cu varful degetelor conturul buzelor
ei pline...Apropiindu-mi chipul de al ei, pana cand puteam sa simt caldura respiratiei ei pe gura mea.Inca
apropiindu-ma...
Dar m-am trezit din visul cu ochii deschisi pe care il avem, stiind, asa cum am stiut atunci cand Jessica
isi imagina lucrurile astea, ca nu se vor intampla daca ma apropii.
Atractia era o dilema imposibil de rezolvat, pentru ca eram deja atras de Bella in cel mai rau mod
posibil.
Vroiam ca Bella sa se simta atrasa de mine, ca o femeie de un barbat ?
Puneam intrebarea gresit. Intrebarea corecta era : Ar trebui sa vreau ca Bella sa fie atrasa de mine din
acel punct de vedere ? Raspunsul era nu.Pentru ca eu nu eram un barbat uman si nu era corect fatza de ea.
Cu fiecare fibra a fiintei mele, imi doream sa fiu un barbat normal ca sa pot s-o tin in brate fara sa-i
pun in pericol viata...sa fiu liber sa am propriile mele fantezii, fantezii care sa nu se termine cu sangele ei
pe mainile mele, cu sangele ei stralucindu-mi in ochi.
Incercarea mea de a fi cu ea, era complet nejustificata. Ce fel de relatie i-as putea oferii, cand nici
macar nu puteam sa risc sa o ating ?
Mi-am sprijinit capul in maini.
116
Totul era si mai confuz pentru ca nu ma mai simtisem atat de uman in toata existenta mea, nici macar
cand fusesem cu adevarat uman, dupa cate imi aminteam. Cand fusesem uman, toate gandurile imi erau
directionate spre obtinerea gloriei ca soldat. Razboiul imi rapise aproape toata adolescenta, iar atunci cand
a inceput epidemia mai aveam 9 luni pana sa implinesc 18ani... Aveam amintiri vagi referitoare la anii
aceia umani, amintiri neclare care se stergeau si mai mult in ultimul deceniu. Cel mai clar mi-o aminteam
pe mama, si simteam o durere veche cand ma gandeam la chipul ei. Imi aminteam cat de mult ura viitorul
pe care mi-l alesesem , cum se ruga in fiecare seara la cina ca razboiul groaznic sa se incheie. Nu-mi
amintesc nici un alt fel de atasament. Inafara de iubirea pentru mama, nu exista nici un alt fel de iubire
care sa ma faca sa vreau sa raman...
Totul era complet nou pentru mine.Nu aveam ce comparatii sa fac.
Iubirea pe care o simteam pentru Bella fusese la inceput pura, dar acum apele se murdarisera cu
noroi. Vroiam atat de mult sa pot s-o ating. Oare si ea simtea la fel ?
Nu conteaza, am incercat sa ma conving.
M-am uitat la mainile mele albe, urandu-le duritatea, lipsa de culoare, puterea inumana...
Am tresarit cand s-a deschis portiera din drepta.
Ha.Te-am luat prin surprindere.Pentru prima data, se gandi Emmett in timp ce intra.
- Pun pariu ca doamna Goff crede ca iei droguri.Ai fost asa imprevizibil in ultima vreme. Unde ai fost
azi?
- Am facut...fapte bune.
Hm ?
Am chicotit.
- Am avut grija de bolnavi, chestii de genul asta.
Asta l-a facut si mai confuz, dar apoi a inhalat si a simtit mirosul ei in masina.
- A, din nou fata aia.
Am zambit.
Devine ciudat.
- Mie imi spui..., am murmurat.
A inhalat din nou.
- Hm, chiar are o aroma intersanta, nu-i asa?
Un marait mi-a scapat printre buze inainte ca macar sa procesez cuvintele lui, ca o reactie automata.
- Calmeaza-te.Spuneam si eu asa...
Atunci au venit si ceilalti.Rosalie a observat mirosul imediat si s-a uitat urat la mine.Inca nu-i
trecusera nervii.Ma intrebam care e problema ei, dar nu puteam sa aud altceva in mintea ei decat insulte.
117
Nu mi-a placut nici reactia lui Jasper.Ca si Emmett, observase aroma ispititoare din miros. Dar nu era
ca si cum mirosul ar fi avut pentru vreunul din ei macar o parte din atractia pe care o exercita asupra mea.
Totusi ma supara ca sangele ei era dulce pentru ei. Jasper nu prea avea control...
Alice a venit in fatza geamului meu si a intins mana ca sa-i dau cheia de la camioneta Bellei.
- Am vazut doar ca i-o duc, spuse ea obscur asa cum ii statea in fire. Va trebui sa-mi spui amanuntele
mai tarziu.
- Asta nu inseamna...
- Stiu, stiu.O sa astept.Nu mai dureaza mult.
Am oftat si i-am dat cheia.
Am mers in spatele ei pana acasa la Bella. Ploaia cadea ca un milion de ciocanele, atat de zgomotoase
incat poate ca urechile umane ale Bellei nu vor putea auzii motorul camionetei. M-am uitat spre fereastra
ei dar nu ea a venit sa se uite afara. Poate nu e acasa. Nu era nici un gand pe care sa-l pot asculta.
M-a intristat faptul ca n-am putut sa aud nici macar atat cat sa fiu sigur ca e bine, sa fiu sigur ca e
fericita, sau in siguranta macar.
Alice s-a urcat in spate si am accelerat spre casa. Strazile erau pustii, asa ca nu a durat decat cateva
minute.Am intrat in casa si ne-am dus fiecare la activitatile lui de pierdut timpul.
Emmett si Jasper erau in mijlocul unui joc elaborat de sah, folosind 8 table unite, intinse de-a lungul
peretelui de sticla din spate.Aveau propriile reguli complicate.Nu ma lasau sa joc. Numai Alice mai juca
cu mine.
Alice s-a dus la computerul ei, chiar dupa colt, si am auzit cum isi deschidea monitorul. Alice lucra la
un proiect de moda pentru noua garderopa a lui Rosalie.Dar Rosalie n-a venit langa ea, sa stea in spatele ei
ca sa taie si sa coloreze in timp ce mana lui Alice atingea ecranele sensibile - Carlisle si cu mine am
schimbat un pic sistemul, pentru ca in mod normal ecranele de genul asta raspund la temperatura. Rosalie
s-a intins pe canapea si a inceput sa schimbe canalele, 20 pe secunda, pe ecranul plat, fara sa se opreasca.
Am auzit-o incercand sa se hotarasca daca sa se duca in garaj sa-si mai modifice ceva la BMW din nou.
Esme era la etaj, uitandu-se prin noul ei set de schite.
Alice si-a intins capul de dupa perete si a inceput sa-i sopteasca lui Emmett miscari. Emmett statea pe
podea cu spatele la ea, iar Jasper isi pastra expresia calma in timp ce lua pionul preferat al lui Emmett.
Iar eu, pentru prima data in atat de mult timp incat ma simteam rusinat, m-am dus sa ma asez la pianul
cu coada aflat chiar la intrare.
Mi-am plimbat mana cu blandete pe clape, testand acordajul.Era inca perfect.
La etaj, Esme s-a oprit din ce facea si si-a lasat capul pe-o parte.
Am inceput prima fraza din melodia care imi venise in cap astazi, multumit de faptul ca suna chiar mai
bine decat imi imaginasem.
Edward canta din nou, s-a gandit Esme fericita, cu un zambet pe buze. S-a ridicat de la birou si a
aparut in tacere la capatul scarilor.
118
Am adaugat o linie de acompaniament, lasand melodia centrala sa se evidentieze.
Esme ofta multumita, asezandu-se pe scara de sus si sprijinindu-si capul de balustrada. Un cantec nou.
A trecut asa mult timp. Ce frumos suna.
Am condus melodia in alta directie, urmarind-o cu linia basului.
Edward compune din nou? Se gandi Rosalie si isi inclesta dintii cu resentimente pline de furie.
In acel moment i-a scapat, si am putut sa citesc toata supararea ei ascunsa.Am vazut de ce se purta asa
urat in preajma mea. Am inteles de ce ideea de a o ucide pe Bella Swan nu-i deranja constiinta deloc.
Cu Rosalie, era mereu vorba de orgoliu.
Muzica s-a oprit brusc si am inceput sa rad inainte sa ma pot stapani - un val puternic de amuzament
care a izbucnit inainte sa apuc sa-mi pun mana peste gura.
Rosalie s-a intors sa se uite la mine, cu ochii stralucindu-i cu furie trista.
Emmett si Jasper s-au intors si ei sa se uite.Am auzit confuzia lui Esme.A coborat intr-o secunda, si a
inceput sa se uite cand la Rosalie, cand la mine.
- Nu te opri, Edward, ma incuraja Esme dupa un moment.
Am inceput iar sa cant, intorcandu-ma cu spatele la Rosalie si incercand foarte tare sa-mi controlez
ranjetul larg. Ea s-a ridicat si a iesit, mai mult furioasa decat jenata. Dar cu siguranta destul de jenata.
Daca spui ceva, o sa te vanez ca pe un caine.
Mi-am inabusit un alt raset.
- Ce s-a intamplat Rose? striga Emmett dupa ea.
Rosalie nu s-a intors, a plecat mai departe pana a ajuns in garaj, unde s-a bagat sub masina ca si cum ar
fi putut sa se ingroape acolo.
- Ce-a fost asta? ma intreba Emmett.
- N-am nici cea mai vaga idee, am mintit eu.
Emmett a mormait frustrat.
- Continua sa canti, ma ruga Esme.
Mainile mi se oprisera din nou.Am facut ce mi-a spus, si a venit sa stea in spatele meu punandu-si
mainile pe umerii mei.
Piesa se concretiza dar era inca incompleta. M-am jucat cu o punte, dar inca nu suna cum trebuia.
- E minunat.Are vreun nume ? intreba Esme.
- Nu inca.
- Are vreo poveste? intreba ea cu un zambet in glas.
119
Asta ii oferea atata placere incat ma simteam vinovat ca am privat-o de muzica mea asa de mult timp.
Am fost egoist.
- E...un cantect de leagan, cred.
Am nimerit puntea armonica.Ducea usor spre urmatoarea parte, capatand viata proprie.
- Un cantec de leagan , isi repeta ea.
Exista o poveste pentru melodia asta, si in momentul in care am inteles asta, totul s-a legat fara nici un
efort. Povestea era despre o fata care dormea intr-un pat ingust, cu parul negru, des si salbatic incurcat ca
algele marii pe perna...
Alice l-a lasat pe Jasper la calculator si a venit sa se aseze langa mine.Cu vocea ei vibranta a urcat
doua octave deasupra melodiei, fredonand-o fara cuvinte.
- Imi place, am murmurat.Dar ce zici de asta ?
Am adaugat inca o linie armonica.Mainile mele zburau pe clape, punand toate elementele laolalta,
facand mici modificari, luand-o intr-o alta directie...
Ea a prins ideea si a continuat sa cante.
- Da.Perfect.
Esme mi-a strans umarul.
Dar puteam sa vad sfarsitul acum, cu vocea lui Alice ridicandu-se peste intensitatea pianului si
ducand-o in alta directie.Stiam acum cum trebuia sa se termine piesa, pentru ca fata care dormea era
perfecta exact asa cum era, si orice schimbare ar fi gresita, trista. Melodia s-a indreptat spre acea
concluzie, mai incet si mai lent acum. Alice si-a coborat si ea vocea si a devenit solemna, o tonalitate care
s-ar fi potrivit intr-o catedrala cu ecou plina de lumanari aprinse.
Am cantat ultima nota si apoi mi-am lasat capul pe clape.
Esme mi-a ciufulit parul. O sa fie bine, Edward.Lucrurile or sa mearga spre bine. Meriti fericirea,
fiule.Soarta iti datoreaza asta.
- Mersi, am soptit, dorindu-mi s-o cred.
Iubirea nu vine intotdeauna in formele cele mai convenabile.
Am ras fara umor.
Tu, din toata lumea, esti poate cel mai bine pregatit ca sa faci fata unei provocari atat de dificile. Esti
mai bun si mai inteligent decat noi toti.
Am oftat.Toate mamele gandesc acelasi lucru despre fii lor.
Esme era inca plina de bucurie ca inima mea fusese in sfarsit atinsa dupa tot acest timp, indiferent de
potentialul de tragedie pe care il avea situatia. Crezuse ca o sa raman singur pentru totdeauna.
120
Nu poate sa nu te iubeasca si ea, s-a gandit ea dintr-o data, luandu-ma prin surprindere cu directia
gandurilor ei. Daca e fata desteapta.Zambi. Dar nu-mi pot imagina pe cineva atat de prost incat sa nu
vada ce partida buna esti.
- Opreste-te mama, ma faci sa rosesc, am tachinat-o eu.
Vorbele ei m-au inveselit, desi nu credeam ca asa ceva se poate.
Alice rase si incepu sa cante mana dreapta de la « Heart and Soul ».Am zambit si am completat
armonia simpla impreuna cu ea.Apoi i-am facut placerea de a interpreta « Betigasele »
A chicotit,apoi a oftat.
- Cat mi-as dori sa-mi spui si mie de ce radeai de Rose, spuse Alice.Dar vad ca n-o s-o faci.
M-a ciupit de ureche.
- Fii cuminte Alice, o certa Esme.Edward e un gentleman.
- Dar vreau sa stiu.
Am ras de tonul miorlait pe care il folosea.Apoi am zis :
- Uite Esme.
Si am incepu sa cant piesa ei favorita, un tribut fara nume pentru iubirea dintre ea si Carlisle la care am
fost martor de atatia ani.
- Multumesc, dragule.Mi-a strans umarul din nou.
Nu trebuia sa ma concentrez ca sa cant piesa familiara.Ma gandeam la Rosalie, care se zbatea inca in
propria ei umilire, la figurat.Statea ascunsa in garaj. Mi-a venit sa rad.
Avand in vedere ca tocmai descoperisem eu insumi cat de puternic era sentimentul de gelozie, imi era
un pic mila de ea. Stiam ca e o senzatie groaznica. Bineinteles, gelozia ei era de o suta de ori mai jalnica
decat a mea. Era ca in povestea cu vulpea si strugurii.
Oare viata si personalitatea lui Rosalie ar fi fost diferite daca n-ar fi fost mereu cea mai frumoasa ?Ar
fi fost mai fericita daca frumusetea n-ar fi fost mereu cea mai importanta calitate a ei ? Ar fi fost mai putin
egocentrica ? Ar fi avut compasiune ? Oricum, banuiesc ca e inutil sa ma intreb, pentru ca tine de trecut si
ea chiar a fost mereu cea mai frumoasa.Chiar si cand era umana, a trait cu atentia tuturor indreptata catre
frumusetea ei. Nu ca ar fi deranjat-o. Dinpotriva, iubea sa fie admirata, mai mult decat orice.Asta nu s-a
schimbat odata cu pierderea mortalitatii.
Nu a fost deloc surprinzator ca s-a simtit jignita cand inca de la inceput eu nu am venerat-o pentru
frumusetea ei asa cum se astepta ea de la toti barbatii. Nu ca m-ar fi dorit pe mine in vreun fel, departe de
ea gandul asta. Dar a deranjat-o ca eu nu o vroiam pe ea. Era obisnuita sa se simta dorita.
Cu Jasper si Carlisle era altceva.Fiecare din ei era deja indragostit.Eu eram singur, si totusi ramaneam
indiferent in fatza ei.
Credeam ca uitase vechiul resentiment.Ca trecuse peste asta.Si chiar ii trecuse...pana in ziua in care am
gasit pe cineva a carei frumusete ma atins intr-un mod in care frumusetea lui Rosalie nu reusise.
121
Rosalie se bazase pe ideea ca daca nu credeam ca frumusetea ei merita sa fie venerata, atunci cu
siguranta nu exista o frumusete pe pamant care sa ma impresioneze.A fost furioasa inca din momentul in
care am salvat-o pe Bella, ghicindu-mi interesul cu intuitia ei feminina, interes pe care eu insumi nu-l
realizam la momentul ala.
Rosalie se simtea groaznic de ofensata pentru ca eu considerasem o fata umana insignifianta mai
atragatoare decat ea.
Mi-am inabusit rasul din nou.
Ma deranja totusi felul in care o vedea pe Bella.Rosalie credea ca fata e stearsa.Cum putea sa creada
asta? Parea de neinteles pentru mine.Este o creatie a geloziei ei, fara indoiala.
- Oh, spuse Alice brusc.Jasper, ghici ce !
Am vazut ce-a vazut si ea , si mainile mi-au intepenit pe clape.
- Ce, Alice ? intreba Jasper.
- Peter si Charlotte or sa vina sa ne viziteze saptamana urmatoare.Or sa fie prin zona, nu-i dragut ?
- Ce s-a intamplat Edward ?intreba Esme simtind tensiunea din umerii mei.
- Peter si Charlotte vin in Forks? am suierat spre Alice.
Si-a dat ochii peste cap.
- Calmeaza-te Edward.Nu e prima data cand vin in vizita.
Mi-am inclestat dintii.Dar era prima lor vizita de cand venise Bella.Iar sangele ei dulce nu era ispititor
doar pentru mine.
Alice s-a incruntat vazandu-mi expresia.
- N-or sa vaneze aici.Stiu regula asta.
Dar fratele lui Jasper si micuta vampir pe care o iubea, nu erau ca noi.Ei vanau in modul obisnuit. Nu
erau de incredere in preajma Bellei.
- Cand?am intrebat.
Si-a strans buzele suparata dar mi-a spus ce aveam nevoie sa stiu. Luni dimineata.Nimeni n-o sa-i faca
rau Bellei.
- Nu, am zis eu si m-am ridicat.Esti gata Emmett ?
- Credeam ca plecam maine dimineata.
- Ne intoarcem duminica noapte.Depinde de tine cand vrei sa pleci.
- Ok, bine.Lasa-ma sa-mi iau la revedere de la Rose intai.
- Sigur.
122
Avand in vedere dispozitia lui Rosalie, o sa fie un ramas bun scurt.
Chiar te-ai tacanit, Edward, se gandi in timp ce se indrepta spre iesirea din spate.
- Cred ca da.
- Mai canta o data piesa noua pentru mine, ma ruga Esme.
- Daca vrei tu, am spus desi ma simteam un pic ezitant sa conduc iar melodia spre sfarsitul iminent.
Sfarsitul ma facea sa sufer in moduri ciudate.M-am gandit un moment, apoi am scos capacul de sticla
din buzunar si l-am pus pe stativul de partituri.Asta m-a ajutat putin, micul suvenir al « da »-ului ei.
Am dat din cap multumit si am inceput sa cant.
Esme si Alice au schimbat o privire, dar nici una n-a intrebat nimic.
***
- Nu te-a invatat nimeni ca nu trebuie sa te joci cu mancarea ? i-am strigat lui Emmett.
- O, hey Edward ! striga el ranjind si facandu-mi cu mana.
Ursul a profitat de lipsa lui de atentie ca sa-i loveasca pieptul cu laba grea.Ghearele ascutite i-au
sfasiat camasa si au alunecat pe piele cu un zgomot enervant.
Ursul s-a retras din cauza zgomotului ascutit.
Ah, la naiba, Rose mi-a dat camasa asta !
Emmett a scos un raget catre animalul furios.
Am oftat si m-am asezat la o distanta convenabila.S-ar putea sa dureze ceva.
Dar Emmett aproape ca terminase.L-a lasat pe urs sa incerce sa-i zdrobeasca capul cu inca o lovitura
de laba, si a ras cand ursul a ratat si s-a rasturnat pe spate.Ursul a scos un raget iar Emmett i-a raspuns la
fel, in timp ce radea.Apoi s-a aruncat asupra animalului care era mai inalt decat el cu un cap cand statea pe
picioarele din spate, iar corpurile lor au cazut la pamant tragand dupa ei si un copac mare. Ragetele ursului
s-au oprit.
Cateva minute mai tarziu, Emmett a alergat spre locul unde il asteptam.Camasa ii era distrusa, rupta si
plina de sange, murdara de pamant si acoperita cu fire de blana. Nici parul lui negru si cret nu se afla intro
stare mai buna. Emmett avea un zambet larg pe fatza.
- Asta era puternic.Aproape am simtit cand m-a taiat cu ghearele.
- Esti asa copilaros, Emmett.
S-a uitat la tinuta mea impecabila din cap pana in picioare.
- N-ai reusit sa dai de puma aia?
- Ba bineinteles ca am resuit. Doar ca nu mananc ca un salbatic.
123
Emmet rase cu hohote rasunatoare.
- Mi-as dori sa fie mai puternici.Ar fi mai distractiv.
- Nimeni nu spune ca trebuie sa te lupti cu mancarea.
- Da, dar cu cine altcineva sa ma lupt ? Tu si Alice trisati, Rose nu vrea sa-si strice coafura si Esme se
supara daca eu si Jasper ne luptam.
- Viata e grea, nu ?
Emmett a ranjit la mine, schimbandu-si greutatea de parca brusc avea de gand sa faca o incercare.
- Haide Edward.Doar opreste-te putin din cititul gandurilor si lupta cinstit.
- Nu e ceva ce se poate opri.
- Ma intreb ce face fata aia ca sa nu-i intri in minte, medita Emmett.Poate imi da niste ponturi.
Umorul meu s-a evaporat..
- Stai departe de ea, am marait printre dinti.
- Ce sensibil esti.
Am oftat.
Emmett a venit sa stea cu mine pe stanca.
- Scuze.Stiu ca treci printr-o perioada grea.Chiar incerc sa nu fiu un derbedeu insensibil, dar cum asta
e starea mea naturala...
A asteptat sa rad la gluma lui, si apoi s-a strambat.
Asa serios tot timpul.Ce te mai preocupa acum ?
- Ma gandesc la ea.Adica...imi fac griji.
- De ce iti faci griji ? Tu esti aici ! a ras el zgomotos.
I-am ignorat iar gluma, dar i-am raspuns la intrebare.
- Te-ai gandit vreodata cat de fragili sunt ei toti? Cate lucruri rele se pot intampla unui muritor ?
- Nu chiar. Totusi cred ca inteleg ce vrei sa spui. Nu m-am prea putut lupta cu ursul prima data, nu...?
- Ursi, am murmurat adaugand inca un motiv de teama pe lista. La norocul ei...un urs ar putea sa
coboare in oras. Si evident o sa se indrepte direct spre Bella.
Emmett chicoti.
- Vorbesti ca un nebun, stii asta ?
124
- Imagineaza-ti pentru un moment ca Rosalie e umana, Emmett. Si ca s-ar putea intalni cu un urs...sau
ar putea fi lovita de o masina...sau de fulger...sau sa cada de pe scari...sau sa se imbolnaveasca...O boala !
Cuvintele mi-au iesit pe gura ca o furtuna. Ma simteam usurat sa le dau drumul. Ma chinuisera pe
dinauntru tot week-endul.
- Incendii si cutremure si tornade ! Cand te-ai uitat ultima oara la stiri ? Ai vazut cate lucruri li se
intampla ? Jafuri si omucideri !
Dintii mi s-au inclestat, si m-am simtit brusc atat de furios din cauza ideii ca alt om i-ar putea face rau,
incat nu mai puteam sa respir.
- Hei,hei, stai asa. Locuieste in Forks, da ? Asa ca e doar plouata, dadu el din umeri.
- Cred ca are foarte mult ghinion, Emmett, chiar cred asta.Gandeste-te la dovezi. Din toate locurile din
lume in care s-ar fi putut duce, ea ajunge intr-un oras unde vampirii reprezinta un segment din populatie.
- Da,dar suntem vegetarieni. Deci asta e un noroc, nu ghinion.
- La felul in care miroase ? Cu siguranta ghinion. Si in plus, mai mult ghinion : felul in care miroase
pentru mine.
M-am uitat la mainile mele, urandu-le din nou.
- Doar ca tu ai mai mult auto-control decat oricine, inafara de Carlisle. Asta e noroc, din nou.
- Si duba ?
-Ala a fost doar un accident.
- Ar fi trebuit sa vezi Em, cum venea spre ea iar si iar. Jur, era de parca ea avea un fel de forta
magnetica.
- Dar tu erai acolo.Asta e noroc.
- Oare ? E cel mai rau noroc pe care il poate avea un om, sa se indragosteasca un vampir de ei.
Emmett s-a gandit la asta in tacere pentru un moment. Si-a imaginat fata in minte dar imaginea i s-a
parut neinteresanta. Sincer, chiar nu vad ce te poate atrage la ea.
- Pai, nici eu nu prea inteleg ce te atrage la Rosalie, am zis nepoliticos.Sincer, pare ca are nevoie de
prea multa munca, mai multa decat merita orice fatza dragutza.
Emmett chicoti.
- Presupun ca nu-mi poti spune...
- Nu stiu care e problema ei, Emmett, am mintit eu cu un ranjet brusc.
Am vazut ce intentiona sa faca, exact la timp ca sa ma feresc.A incercat sa ma dea jos de pe stanca si
s-a auzit un zgomot puternic cand s-a deschis o fisura in stanca de sub noi.
- Trisorule,murmura el.
125
Am asteptat sa incerce din nou, dar gandurile lui au luat o alta directie. Si-o imagina din nou pe Bella
in minte, dar de data asta mai palida, cu ochii rosii...
- Nu, am zis cu vocea gatuita.
- Asta ti-ar rezolva grijile referitoare la mortalitate, nu ? Si nici n-o sa mai vrei s-o omori. Nu e cea mai
buna solutie ?
- Pentru mine? Sau pentru ea ?
- Pentru tine, raspunse el cu usurinta.
Tonul lui adaugase “bineinteles”.
Am ras fara umor.
- Raspuns gresit.
- Pe mine nu m-a deranjat prea tare, imi aminti el.
- Pe Rosalie a deranjat-o.
El ofta .Stiam amandoi ca Rosalie ar face orice, ar renunta la orice doar ca sa fie umana din nou.Ar
renunta chiar si la Emmett.
- Da...Rose, recunoscu el incet.
- Nu pot...nu trebuie...N-o sa-i distrug viata Bellei. Nu ai simti la fel daca ar fi vorba despre Rosalie ?
Emmett se gandi la asta un moment.Chiar...o iubesti ?
- Nici nu pot sa descriu, Emmett. Dintr-o data, fata asta e toata viata mea. Nu vad nici un rost pentru
care lumea sa existe fara ea.
Dar n-o s-o transformi ?N-o sa tina pentru totdeauna,Edward.
- Stiu asta, am marait.
Si, asa cum ai spus si tu, e cam fragila.
- Crede-ma, stiu si asta.
Emmet nu prea avea tact, iar discutiile delicate nu erau punctul lui forte. Se chinuia acum, dorindu-si
sa nu fie prea ofensiv.
Poti macar sa o atingi ? Adica daca o iubesti...nu vrei sa... ma rog, s-o atingi... ?
Emmet si Rosalie impartaseau o iubire intens fizica. Lui ii era greu sa inteleaga cum putea cineva sa
iubeasca, fara acest aspect.
Am oftat.
- Nu pot nici macar sa ma gandesc la asta, Emmett.
126
Wow.Si atunci, ce optiuni ai ?
- Nu stiu, am soptit. Incerc sa gasesc o cale sa...o parasesc. Nu stiu cum m-as putea face sa stau
departe de ea.
Multumit, mi-am dat seama dintr-o data ca era bine ca eu sa raman, cel putin cum ca veneau Peter si
Charlotte. Ea era mai in siguranta aici cu mine, temporar, decat ar fi fost in cazul in care as fi plecat.
Pentru moment puteam sa fiu protectorul ei.
Gandul m-a facut sa ma simt nerabdator.Vroiam sa ma intorc ca sa imi intru in rol cat mai repede si
pentru cat mai mult timp.
Emmett a observat schimbarea de pe fatza mea.La ce te gandesti ?
- Acum, am rexcunoscut un pic rusinat, mor de nerabdare sa ma intorc in Forks sa vad ce face. Nu stiu
daca o sa rezist pana duminica noapte.
- Nu, n-o sa te intorci acasa asa devreme.Asteapta pana se mai clameaza Rosalie.Te rog. Pentru mine !
- O sa incerc sa stau, am zis pin de indoiala.
Emmett mi-a aratat telefonul din buzunar.
- Alice ar suna daca ar exista si cel mai mic motiv de panica.E la fel de ciudata cand vine vorba de fata
asta, ca si tine.
Am rambit.
- Bine. Dar nu stau decat pana duminica.
- N-are rost sa ne grabim sa ne intoarcem.O sa fie soare oricum.Alice a zis ca o sa chiulim de la scoala
pana miercuri.
Am clatinat din cap.
- Peter si Charlotte stiu sa se poarte.
-Nu ma intereseaza, Emmett.La cat de ghinionista e Bella o sa se plimbe prin padure exact la
momentul nepotrivit si..., am tresarit. Se stie ca Peter nu are un auto-control prea grozav.Ma intorc
duminica.
Emmett ofta.Exact ca un nebun.
***
Bella dormea linistita cand m-am catarat pe fereastra dormitorului ei luni dimineata.Mi-am adus
aminte sa aduc ulei de data asta, si fereastra s-a deschis fara zgomot.
Imi dadeam seama dupa parul ei era neincalcit ca avuses o noapte mai putin agitata decat data trecuta
cand fusesem la ea.Avea mainile stranse la piept ca un copil mic, si gura usor deschisa.O puteam auzi
respirand incet printre buze.
Ma simteam foarte usurat sa fiu aici, sa pot sa o vad din nou.Mi-am dat seama ca ma nimic nu era in
ordine cand plecam de langa ea.
127
Dar asta nu inseamna ca totul era in regula cand eram cu ea.Am oftat, lasand arsura din gat sa ma
doara.Am fost plecat prea mult timp.Timpul petrecut fara durere si tentatie facea ca senzatiile sa fie mult
mai puternica acum.Era atat de rau incat nu aveam curaj sa ingenunchez langa patul ei ca sa citesc titlurile
cartilor. Vroiam sa stiu povestile din capul ei, dar imi era frica nu numai de setea mea ci si de faptul ca
daca ma voi apropia prea mult de ea, voi vrea sa ma apropii si mai mult...
Buzele ei pareau atat de moi si calde.Imi imaginam cum ar fi sa le ating cu varful degetului. Foarte
bland...
Asta era exact genul de greseala pe care trebuia s-o evit.
Mi-am plimbat ochii de-a lungul fetzei ei iar si iar, examinind orice schimbare.Muritorii se schimba tot
timpul.Ma intrista gandul ca as putea sa ratez ceva...
Mi se parea ca arata...obosita.Ca si cum nu dormise destul in week-end.Oare a iesit in oras ?
Am ras incet si cu amarciune dandu-mi seama cat de mult ma supara acest lucru.Si ce daca a iesit ? Nu
aveam nici un drept asupra ei.Doar nu era a mea.
Nu, nu era a mea.Si m-am intristat iar.
Una din maini s-a rasucit si am obsevat niste zgarieturi superficiale ,aproape vindecate in palma ei. S-a
ranit? Desi in mod evident nu era ceva grav, tot m-a deranjat.M-am gandit la locatie si mi-am dat seama ca
probabil a cazut.Parea o explicatie rezonabila.
Era placut sa ma gandesc ca n-o sa trebuiasca sa ma chinui cu aceste mici mistere prea mult timp.Eram
prieteni acum, sau cel putin incercam sa fim. Puteam s-o intreb cum a fost in week-end, despre plaja,
despre activitatea nocturna care a privat-o de somn.Puteam sa intreb ce-a patit la mana.Si as putea sa rad
un pic cand o sa-mi comfirme teoria.
Am zambit incet intrebandu-ma daca a cazut sau nu in ocean.Ma intrebam daca s-a distrat.Ma
intrebam daca s-a gandit vreun pic la mine.Daca i-a fost dor de mine macar o fractiune din cat de dor mi-a
fost mie de ea.
Am incercat sa mi-o imaginez la soare pe plaja .Imaginea era incompleta totusi, pentru ca eu n-am fost
niciodata pe plaja aia.Stiam cum arata doar din poze.
M-am simtit un pic nelinistit gandindu-ma la motivul pentru care n-am fost niciodata pe plaja draguta
aflata la doar cateva minute de casa mea.Bella isi petrecuse ziua in La Push, un loc care mie imi era
interzis, prin tratat.Un loc unde cativa batrani inca isi aminteau povesti despre Culleni.Si le aminteau si
credeau in ele.Un loc unde secretul nostru era cunoscut...
Mi-am clatinat capul.Nu era nici un motiv de ingrijorare.Si indienii Quillet erau legati de tratat.Chiar
daca Bella s-ar intalni cu unul din batrani, ei n-ar putea sa sa-i spuna nimic. Si de ce ar ajunge la acest
subiect ? De ce s-ar gandi Bella sa-si manifeste curiozitatea tocmai acolo ?Nu, indienii Quillet erau
probabil singurul lucru de care nu trebuia sa ma ingrijorez.
Ma enerva soarele care incepea sa rasara.Imi amintea ca n-o sa-mi pot satisface curiozitatea in zilele
care urmau.De ce trebuia sa straluceasca tocmai acum ?
Cu un oftat, am coborat de ka feastra ei inainte sa fie destul de multa lumina incat sa ma vada cineva
acolo. Intentionam sa stau ascuns in padurea deasa de langa casa ei ca sa o vad cand pleaca la scoala, dar
cand am ajuns in apropierea copacilor, am fost surprins sa descopar o urma a mirosului ei.
128
Am urmat mirosul repede, curios, devenind din ce in ce mai ingrijorat ca ducea pana foarte adanc in
padure.Ce cautase Bella pe aici ?
Urma s-a oprit brusc, in mijlocul pustietii.Ea iesise doar catevi pasi inafar potecii si atinsese trunchiul
unui copac cazut.Poate a stat pe el...
M-am asezat unde statuse si ea, si am privit imprejur. Tot ce putuse sa vada ea era padure si tufisuri.
Probabil ca plouase, mirosul ei se spalase, fara sa patrunda in copac.
De ce a venit Bella sa stea aici singura (si chiar fusese singura, fara indoiala), in mijlocul padurii
umede si noroioase.
Nu avea nici o logica, si, spre deosebire de celelalte curiozitati ale mele, de asta nu prea puteam sa
aduc vorba intr-o conversatie obisnuita.
Deci, Bella, iti urmaream mirosul prin padure dupa ce am plecat din camera ta unde te-am privit cum
dormi... Da, asta ar sparge gheata.
N-o sa stiu niciodata la ce s-a gandit sau ce facea aici.Dintii mi s-au inclestat cu frustrare. Si mai rau,
asta era mult prea asemanator cu scenariul pe care mi l-am imaginat cand eram cu Emmett : Bella
plimbandu-se singura prin padure, unde mirosul ei putea sa atraga pe oricine avea simturile ascutite.
Am gemut.Nu numai ca nu avea noroc, dar il si forta.
Ei bine, pentru moment avea un protector.O sa am grija de ea, o sa o feresc de pericole, atata timp cat
puteam sa imi justific comportamentul.
M-am trezit dintr-o data dorindu-mi ca Peter si Charlotte sa-si prelungeasca vizita.



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare