Deea - Invatand arta de a fi femeie
Nu natura o face pe femeie mai frumoasa, ci dragostea!

Cap. 8 - Soarele de la miezul noptii

Capitolul 8 - Fantoma
Nu i-am prea vazut pe musafirii lui Jasper in cele doua zile insorite cat au stat in Forks. De fapt, am
trecut pe acasa doar ca sa nu se ingrijoreze Esme. Existenta mea incepea sa semene mai mult cu a unui
spectru, decat cu a unui vampir. Ma ascundeam, invizibil in umbra, de unde puteam sa urmaresc obiectul
iubirii si obsesiei mele.Ma ascundeam si de acolo o vedeam si o auzeam in mintile oamenilor norocosi
care puteau sa stea in lumina soarelui alaturi de ea, uneori atingandu-i accidental mana...Ea nu reactiona
niciodata la un astfel de contact. Mainile lor erau la fel de calde ca ale ei.
Absenta mea fortata de la scoala nu mai fusese niciodata atat de chinuitoare. Dar soarele parea s-o faca
fericita pe ea, asa ca nu puteam sa-l urasc .Orice ii facea ei placere, intra si in gratiile mele.
Luni dimineata am tras cu urechea la o conversatie care avea potentialul de a-mi distruge increderea si
de a transforma in tortura timpul petrecut departe de ea. Dar pana la urma s-a incheiat in asa fel incat mi-a
facut ziua mai frumoasa.
Trebuia sa simt un pic de respect pentru Mike Newton. N-a renuntat pur si simplu, nu s-a retras sa-si
linga ranile. Avea in el mai mult curaj decat il crezusem in stare. Avea de gand sa incerce din nou.
Bella a ajuns la scoala destul de devreme si, parand ca vrea sa se bucure de soare cat mai are ocazia, sa
asezat pe una din bancile de picnic asteptand sa se sune pentru prima ora. Soarele se reflecta in parul ei
in moduri neasteptate, dandu-i o stralucire roscata pe care n-o banuisem inainte.
Mike a gasit-o acolo si s-a bucurat de norocul lui.
Era agonizant sa privesc, fara sa pot face nimic, prizonier al umbrelor padurii din cauza soarelui
stralucitor.
Ea l-a salutat cu indeajuns de mult entuziasm incat sa-l bucure pe el si sa ma intristeze pe mine.
Vezi, ma place. N-ar zambi asa daca nu m-ar place. Pun pariu ca vroia sa vina la bal cu mine. Ma
intreb ce-o fi asa important in Seattle...
A perceput si el schimbarea culorii parului ei.
- N-am observat pana acum...parul tau are nuante roscate.
Accidental, am scos din radacini copacul de care ma sprijineam atunci cand el a prins o suvita din
parul ei intre degete.
-Doar la soare, spuse ea.
Spre imensa mea satisfactie, s-a ferit cand el a vrut sa-i dea suvita dupa ureche.
Lui Mike i-a trebuit un minut sa-si adune curajul, irosind timpul cu o conversatie de complezenta.
Ea i-a amintit de eseul pe care il aveam de facut pana miercuri. Din expresia ei vag ingamfata, am
dedus ca eseul ei era deja gata. El uitase complet, iar asta urma sa-i diminueze serios timpul liber.
La naiba, eseu stupid.
Intr-un final a ajuns la subiect. Dintii mi s-au strans atat de tare incat ar fi putut sa pulverizeze granit.
Dar nici de data asta el n-a reusit sa o intrebe direct.
130
- Vroiam sa te intreb daca vrei sa iesim.
- Oh, spuse ea.
S-a lasat tacerea.
Oh ? Ce inseamna asta ? Adica « da » ? Stai...nu cred ca am pus intrebarea.
Mike a inghitit in sec.
- Pai, putem sa luam cina sau ceva de genul asta...si o sa imi fac eseul mai tarziu.
Prostule, nici asta nu-i o intrebare.
- Mike...
Agonia si furia geloziei mele erau la fel de puternice pe cat fusesera si saptamana trecuta. Am mai rupt
un copac incercand sa ma tin pe loc.Vroiam atat de tare sa alerg pana in capatul terenului, mult prea rapid
pentru ochii umani, sa o iau pe sus, s-o rapesc de langa baiatul pe care il uram atat de tare incat uciderea
lui mi-ar fi provocat placere.
O sa-i zica “da” ?
- Nu cred ca e cea mai buna idee.
Am putut sa respir din nou.Corpul rigid mi s-a relaxat.
Seattle nu era decat o scuza, pana la urma. Nu trebuia sa o intreb. Ce e in capul meu? Pun pariu ca e
din cauza ciudatului de Cullen...
- De ce ? intreba el morocanos.
- Cred ca..., ezita ea. Si daca repeti ce-ti spun acum o sa te bat pana te omor...
Am ras tare la auzul unei amenintari cu moartea venita din gura ei. O pasare s-a speriat de zgomotul
rasului meu si a zburat din copacul de care ma sprijineam.
- Dar cred ca asta ar rani-o pe Jessica.
- Jessica? Ce? Dar...Oh.Ok.Cred...Deci...huh.
Gandurile lui nu mai erau coerente.
- Pe bune Mike, esti orb ?
Stiam cum se simte.N-ar trebui sa se astepte ca toata lumea sa fie la fel de perceptiva ca ea, dar de data
asta situatia era destul de evidenta. La cat de mult se chinuise Mike sa-si faca curaj s-o invite pe Bella la o
intalnire...oare nu si-a imaginat ca ar fi fost mult mai usor cu Jessica ? Probabil egoismul il facea atat de
orb. In timp ce Bella, atat de lipsita de egoism, vedea totul.
Jessica.Hm.Wow.Hm.
- Oh, reusi el sa spuna.
131
Bella profita de confuzia lui ca sa plece.
- Incepe ora . Nu pot sa intarzii din nou.
De atunci Mike a devenit un punct de vedere pe care nu ma mai puteam baza. Si-a dat seama,
intorcand pe toate partile noua idee, ca ii placea gandul ca Jessica il gasea atragator. Dar era premiul de
consolare, nu la fel de bine cum ar fi fost daca Bella ar fi simtit asta.
E draguta, totusi, cred...Corp destul de ok.Si e ceva sigur...
A si inceput cu noile fantezii care erau le fel de vulgare ca cele cu Bella, dar acum nu ma mai infuriau
ci doar ma iritau. Nu merita nici o fata. Pentru el erau usor de inlocuit. Din acel moment m-am tinut
departe de mintea lui.
Cand ea a iesit din raza mea vizuala, m-am ghemuit pe jos rezemat de trunchiul enorm al unui copac,
si am inceput sa sar din minte in minte, urmarind-o, bucurandu-ma cand mintea Angelei Weber era
disponibila. Mi-as fi dorit sa existe un mod prin care sa-i multumesc fetei Weber pentru ca e o persoana
buna la suflet. Ma facea sa ma simt mai bine la gandul ca Bella avea macar o prietena care o merita.
Am urmarit chipul Bellei din toate unghiurile posibile si am putut sa observ ca era din nou trista. M-a
surprins. Credeam ca soarele o sa fie indeajuns ca sa-i pastreze zambetul pe fatza. La pranz am vazut-o
cum se uita iar si iar spre masa goala a familiei Cullen, si asta m-a bucurat. Imi dadea speranta. Poate ca si
ei ii e dor de mine.
Avea planuri sa iasa in oras cu fetele, si automat mi-am planificat urmarirea, dar planurile au fost
anulate atunci cand Mike a invitat-o pe Jessica la intalnirea despre care sperase initial ca va fi cu Bella.
Asa ca m-am dus direct la ea acasa, facand un ocol rapid prin padure ca sa ma asigur ca nu exista
nimic periculos prin apropiere. Stiam ca Jasper il atentionase pe cel care ii fusese candva frate, sa evite
orasul. Ii explicase despre nebunia mea cand ii citase toate amenintarile mele. Dar nu aveam de gand sami
asum nici un risc. Peter si Charlotte nu intentionau sa inceapa vreun conflict cu familia mea, dar
intentiile sunt ceva schimbator...
Da, bine, exagerez. Stiu.
Ca si cum ar fi stiut ca o urmaresc, ca si cum ii era mila de agonia pe care o simteam cand nu puteam
s-o vad, Bella a iesit in curte dupa o ora lunga petrecuta in casa. Avea o carte in mana si o patura.
In tacere, m-am catarat pe cele mai inalte crengi ale celui mai apropiat copac, de unde puteam sa vad
curtea.
Si-a asezat patura pe iarba umeda, s-a intins pe burta si a inceput sa rasfoiasca paginile cartii vechi, ca
si cum incerca sa gaseasca ceva anume. Am citit peste umarul ei.
Ah, alti clasici.E fana Austen.
Citea repede, in timp ce-si incrucisa si balansa gleznele in aer. Priveam cum razele soarelui si vantul se
joaca in parul ei, cand dintr-o data corpul i-a devenit rigid si mana i s-a oprit nemiscata pe pagina. Am
vazut doar ca ajunsese la capitolul trei atunci cand s-a hotarat brusc sa sara peste o bucata mare din carte.
Am vazut titlul Mansfield Park. Incepea o noua poveste, cartea fiind o compilatie de romane. Ma
intrebam de ce schimbase atat de brusc romanele.
132
Dupa doar cateva momente, a inchis nervoasa cartea. Cu o privire furioasa, a impins cartea la o parte si
s-a rasucit cu fata spre cer. A respirat adanc, ca si cum incerca sa se calmeze, si-a dus mainile deasupra
capului si a inchis ochii. Imi aminteam romanul, dar nu-mi dadeam seama ce anume continea care ar fi
putut s-o jigneasca sau s-o supere. Alt mister, am oftat.
Statea nemiscata. S-a intins o singura data ca sa-si dea parul pe spate. Parul i s-a rasfirat ca un rau
castaniu. Apoi a ramas iar nemiscata.
Respiratia i s-a rarit. Dupa cateva minute buzele au inceput sa-i tremure. Murmura in somn.
Era imposibil sa-i rezist. Am ascultat cat de departe am putut, toate vocile din casele din vecinatate.
Doua linguri de faina...o cana de lapte...
Haide ! Da gol !Ah, haide !
Rosu sau albastru...sau poate ar trebui sa port ceva mai casual.
Nu era nimeni prin apropiere. Am sarit din copac, aterizand in liniste pe varfuri.
Era foarte gresit, foarte riscant. Cu cata usurinta il judecasem candva pe Emmett pentru
comportamentul lui impulsiv si pe Jasper pentru lipsa de disciplina. Si acum incalcam constient toate
regulile, abandonand salbatic orice incercare de a ma abtine. Comparativ cu ce faceam acum, defectele lor
pareau o nimica toata. Eu eram de obicei cel responsabil.
Am oftat dar am iesit in lumina soarelui fara sa ma mai gandesc.
Am evitat sa ma privesc in stralucirea soarelui. Era si asa destul de rau sa am pielea ca de piatra si
inumana in umbra. Nu vroiam sa ma uit la Bella si la mine unul langa altul in lumina. Diferenta dintre noi
era deja insuportabila, indeajuns de dureroasa si fara imaginea asta in mintea mea.
Dar nu puteam sa ignor sclipirile ca de curcubeu care se reflectau pe pielea ei cand m-am apropiat.
Maxilarul mi s-a inclestat. Puteam sa fiu si mai mostruos de atat ? Mi-am imaginat teroarea ei daca ar fi
deschis ochii chiar in acel moment...
Am inceput sa ma retrag, dar ea a murmurat din nou. M-am oprit.
- Mmm...Mmm.
Nimic inteligibil. Ei, pot sa mai astept putin.
I-am luat cu grija cartea, intinzandu-mi mana si tinandu-mi respiratia cat timp am fost aproape de ea,
pentru orice eventualitate. Am inceput sa respir din nou cand m-am aflat la cativa metri departare, simtind
cum soarele si aerul proaspat ii completau mirosul. Caldura parea sa indulceasca parfumul. Gatul ma ardea
de dorinta, durerea fiind iar puternica din cauza ca statusem departe de ea prea mult timp.
Am stat un moment ca sa ma controlez si apoi, fortandu-ma sa respir pe nas, am deschis cartea ei.
Incepuse cu primul roman...am rasfoit repede pana la capitolul trei din « Mandrie si prejudecata » cautand
ceva in proza extrem de politicoasa a lui Austen care ar fi putut s-o jigneasca pe Bella.
In momentul in care ochii mi s-au oprit automat pe numele meu, la partea in care personajul Edward
Ferrars era introdus pentru prima data in carte, Bella a vorbit din nou prin somn.
- Mmm.Edward, ofta ea.
133
De data asta nu mi-a mai fost teama ca s-a trezit. Vocea ii era joasa, visatoare, ca un murmur. Nu era
strigatul de groaza pe care l-ar fi avut daca m-ar fi vazut aici langa ea.
Bucuria mea se contrazicea cu ura pentru mine insumi. Ea inca ma visa, cel putin.
- Edmund.Ahh.Prea...aproape...
Edmund ?
Ha ! Nici macar nu ma visa pe mine, am realizat brusc. Ura pentru mine insumi s-a intors in forta.
Viseaza personaje fictive. Ce lovitura in orgoliu.
I-am pus cartea inapoi si m-am ascuns iar la adapostul umbrelor, acolo unde imi era locul.
Dupa-amiaza a trecut iar eu am privit, simtindu-ma din nou neputincios, cum soarele coboara incet pe
cer si umbrele serii se intind spre ea.Vroiam sa le opresc, dar intunericul era inevitabil.Umbrele au
cuprins-o.Cand lumina a disparut de tot, pielea ii parea palida, ca o fantoma. Parul ii era intunecat din nou,
aproape negru .
Era infricosator de privit, ca si cum eram martor ca adeverirea viziunilor lui Alice. Doar bataile inimii
Bellei, ritmice si puternice, erau singura certitudine, erau singurul lucru care nu transforma momentul asta
intr-un cosmar.
M-am simtit usurat cand tatal ei a ajuns acasa.
Auzeam putine lucruri de la el in timp ce conducea spre casa. O iritare vaga...din trecut, ceva in
legatura cu serviciul. Nerabdare, amestecata cu foame...banuiesc ca astepta cu nerabdare cina. Dar
gandurile ii erau atat de tacute si retinute incat nu puteam sa fiu sigur ca am dreptate. Puteam sa aud numai
esenta lucrurilor.
Ma intrebam cum se aud gandurile mamei ei.Ce combinatie genetica a existat in asa fel incat s-o faca
asa unica ?
Bella s-a trezit speriata, s-a ridicat brusc cand cauciucurile de la masina tatalui ei au atins bordura
strazii. S-a uitat imprejur, parand nedumerita de intunericul neasteptat. Pentru un moment ochii ei s-au
indreptat spre umbra padurii unde ma ascundeam, dar s-au intors repede in alta directie.
- Charlie ? a intrebat ea cu o voce grava, uitandu-se iar spre copacii care inconjurau mica gradina.
Portiera masinii s-a inchis zgomotos, iar ea s-a uitat spre sursa zgomotului. S-a ridicat in picioare
repede, si-a adunat lucrurile, si a aruncat o ultima privire inapoi spre padure.
M-am mutat intr-un copac mai apropiat de fereastra din spate, din apropierea bucatariei, si am ascultat
toata seara.A fost interesant sa compar cuvintele lui Charlie cu gandurile lui ocrotitoare. Dragostea si grija
pentru unica lui fiica erau aproape coplesitoare, si totusi vorbele ii erau mereu concise si putine. In
majoritatea timpului stateau amandoi in tacere.
Am auzit-o discutand despre planurile ei pentru urmatoarea seara de a se duce in Port Angeles, si miam
schimbat si eu planurile in timp ce ascultam. Jasper nu le-a spus lui Peter si Charlotte sa nu se apropie
de Port Angeles. Desi stiam ca se hranisera de curand si nu intentionau sa vaneze in vecinatatea casei
noastre, aveam de gand s-o urmaresc, pentru orice eventualitate. Pana la urma, exista intotdeauna altii ca
mine in libertate. Si in plus, exista toate pericolele umane la care nu ma gandisem prea mult pana acum.
134
Am auzit-o ingrijorandu-se cu voce tare ca il va lasa pe tatal ei sa-si preapare singur cina, si am zambit
la dovada teoriei mele : da, ii placea sa aiba grija de altii.
Apoi am plecat, stiind ca o sa ma intorc cand ea doarme.
Nu puteam sa incalc limita intimitatii ei, asa cum ar fi facut-o un pervers care trage cu ochiul. Eram
aici ca sa o protejez, nu ca sa ma holbez la ea asa cum Mike Newton cu siguranta ca ar fi facut-o, daca ar
fi fost suficient de agil ca sa se catere in copaci cum puteam eu. N-o s-o tratez asa de grosolan.
Casa mea era pustie cand m-am intors, ceea ce nu ma deranja. Nu mi-era dor de gandurile confuze sau
defaimatoare care imi puneau la indoiala sanatatea mintala. Emmett lasase un bilet lipit la capatul
balustrazii.
Fotbal pe terenul Rainier – haide si tu ! Te rog !
Am gasit un creion si am mazgalit un « scuze » sub rugamintea lui. Echipele erau egale in lipsa mea,
oricum.
M-am dus rapid sa vanez, multumindu-ma cu cele mai mici si blande creaturi care nu aveau gustul la
fel de bun ca al animalelor de prada, apoi m-am intors acasa sa ma schimb, inainte sa alerg inapoi in
Forks.
Bella nu avea somnul linistit. Se rasucea in patura, cu chipul uneori ingrijorat, alteori intristat. Ma
intrebam ce cosmar o bantuie...dar apoi am realiat ca poate nu vreau cu adevarat sa stiu.
Cand vorbea, murmura in mare parte lucruri rele despre Forks cu o voce suparata. Doar o singura data,
cand a oftat spunand « Intoarce-te » si si-a intins mana ca o implorare, am avut ocazia sa sper ca ma
viseaza pe mine.
Urmatoarea zi la scoala, ultima zi in care soarele ma mai tinea prizonier, a fost asemanatoare zilei de
dinainte. Bella parea chiar si mai trista decat ieri, si m-am intrebat daca o sa renunte la planurile facute.
Nu parea sa aiba dispozitia necesara.
Dar, dupa cum ii statea Bellei in fire, probabil o sa puna bucuria prietenelor mai presus de a ei.
Purta o bluza albastra astazi, iar culoarea se potrivea perfect cu pielea ei, facand-o sa para ca frisca
proaspata.
Scoala s-a terminat si Jessica a promis ca le va lua cu masina pe fete. Angela venea si ea, lucru pentru
care eram foarte multumit.
M-am dus acasa sa-mi iau masina. Cand am aflat ca Peter si Charlotte erau acolo, am hotarat ca imi
permiteam sa le dau fetelor o ora avans. Oricum n-as fi suportat sa le urmaresc din spate conducand cu
viteza legala...ce gand ingrozitor.
Am intrat prin bucatarie, dand vag din cap la saluturile lui Emmett si Esme, in timp ce am trecut pe
langa toata lumea din sufragerie si m-am asezat la pian.
Uh, s-a intors, se gandea Rosalie, bineinteles.
Ah, Edward. Nu-mi place sa-l vad suferind asa. Bucuria lui Esme fusese transformata in ingrijorare.
Chiar trebuia sa fie ingrijorata. Povestea de dragoste pe care si-o imaginase pentru mine se apropia din ce
in ce mai mult de o tragedie.
135
Distractie placuta in Port Angeles diseara, s-a gandit Alice vesela. Anunta-ma cand am voie sa
vorbesc cu Bella.
Esti patetic.Nu-mi vine sa cred ca ai ratat meciul de aseara doar ca sa te uiti la cineva cum doarme,
mormai Emmett.
Jasper nu m-a bagat in seama, nici macar atunci cand piesa pe care o cantam a devenit un pic mai
furtunoasa decat intentionasem. Era un cantec vechi, cu o tema familiara: nerabdarea. Jasper isi lua la
revedere de la prietenii lui, care ma priveau curiosi.
Ce creatura ciudata, se gandea Charlotte.Ea avea inaltimea lui Alice si parul alb-blond. Era asa placut
si normal data trecuta cand l-am intalnit.
Gandurile lui Peter se potriveau cu ale ei, asa cum se intampla in general. Trebuie sa fie din cauza
animalelor.Lipsa de sange uman te inebuneste pana la urma, concluziona el. Parul lui era la fel de blond
ca al ei, si aproape la fel de lung. Erau foarte asemanatori, inafara de inaltime pentru ca el era aproape la
fel de inalt ca Jasper.Asemanatori si ca aspect, si ca gandire. O pereche foarte potrivita, asa am considerat
mereu.
Nimeni nu s-a mai gandit la mine dupa un moment, inafara de Esme. Cantam piese mai linistite ca sa
nu mai atrag atentia asupra mea.
Nu i-am bagat in seama pentru ceva timp, lasand muzica sa-mi distraga atentia de la starea mea de
neliniste.Era greu sa nu o urmaresc pe fata si sa o alung din minte. Mi-am concentrat din nou atentia pe
conversatia lor abia atunci cand isi luau la revedere cu un ton mai final.
- Daca o vezi pe Maria, spunea Jasper un pic precaut, sa-i transmiti urarile mele de bine.
Maria era vampirul care ii crease pe Jasper si pe Peter : pe Jasper in a doua jumatate a secolului
nouasprezece, iar pe Peter mai recent, in anii 40. Maria l-a cautat pe Jasper la un moment dat, cand eram
in Calgary. Fusese o vizita plina de evenimente...a trebuit sa ne mutam imediat. Jasper a rugat-o politicos
ca pe viitor sa pastreze distanta.
- Nu cred ca o s-o intalnesc prea curand, spuse Peter razand.
Maria era in mod clar periculoasa si nu se intelesese niciodata prea bine cu Peter. Peter era pana la
urma un pion de baza in dezertarea lui Jasper. Jasper fusese mereu favoritul Mariei, iar ea considera ca
planurile pe care le avea la un moment dat de a-l ucide erau doar un detaliu minor.
- Dar daca o intalnesc, ii transmit.
Se strangeau maini, pregatind despartirea. Am lasat piesa pe care o cantam sa se incheie cu un sfarsit
nesatisfacator, si m-am ridicat grabit in picioare.
- Charlotte, Peter, am spus dand din cap.
- M-am bucurat sa te revad, Edward, spuse Charlotte nu prea convingatoare.
Peter a aprobat doar din cap la cuvintele ei.
Sarit de pe fix, a strigat Emmet dupa mine.
Idiotule, s-a gandit Rosalie in acelasi timp.
136
Saracul baiat. Esme.
Si apoi Alice, pe un ton rastit: Se duc direct spre est, spre Seattle. Nu se apropie deloc de Port
Angeles. Mi-a aratat dovada in viziunile ei.
M-am prefacut ca n-am auzit asta. Scuzele mele erau si asa indeajuns de subrede.
Odata ajuns in masina, m-am simtit mai relaxat. Ma linistea zgomotul motorului caruia Rosalie ii
marise puterea anul trecut, cand avea o dispozitie mai buna. Eram usurat sa ma aflu iar in miscare, sa stiu
ca ma apropiam de Bella din ce in ce mai mult, cu fiecare kilometru care zbura sub roti.



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare