Deea - Invatand arta de a fi femeie
Nu natura o face pe femeie mai frumoasa, ci dragostea!

Dor de mama si de tata

Iar mi-e dor de "acasa" ... iar n-am mai fost pe acolo de cateva luni ... Mi-e dor de parinti, de camera mea (in care a ramas totul neatins), de casa mea. Oare de ce nu ma pot acomoda deloc aici, de ce nu-mi gasesc locul, de ce ma simt straina in locurile pe care le cunosc deja atat de bine, de ce dupa 4 ani inca ma zapaceste toata agitatia si aglomeratia Bucurestiului?! Of, cred ca sunt eu "defecta"! Oricat de mult incerc sa fac ceva aici, gandul tot acolo imi zboara, planurile mele de viitor vizeaza tot Oltenia. Vreau sa fiu iar fetita parintilor, rasfatata lor. Dar n-am sa mai fiu niciodata ... Deja ma privesc ca pe un om matur (oare ce vad ei matur la mine?! Sunt la fel de "nebuna" si de plina de viata ca la 15 ani, la fel de iresponsabila) si parca le e rusine sa ma mai alinte (si eu ce-as vrea!). Noroc ca-l am pe Marius care ma rasfata si ma alinta tot timpul!

Tag-uri Technorati: , , ,



Comentarii

Emotionant! Cred ca tuturor ne e greu sa ne desprindem de parinti, sa plecam de langa ei, dar asta e viata, ne duce pe cai nebanuite si departe de cei dragi. Important este sa nu-i uitam. Hai, fruntea sus, fara tristete. :d
de Miha in data de 2011-03-23 14:06
Emotionant! Cred ca tuturor ne e greu sa ne desprindem de parinti, sa plecam de langa ei, dar asta e viata, ne duce pe cai nebanuite si departe de cei dragi. Important este sa nu-i uitam. Hai, fruntea sus, fara tristete. :d
Nu sunt trista, doar melancolica. Realizez ca n-am stiut sa ma bucur de clipele in care am fost langa ei (parinti). Atunci nu-mi doream decat sa cresc si sa plec de acasa, sa fiu independenta. Cred ca toti gandim la fel, cand suntem copii nu realizam ce lucruri conteaza cu adevarat. Iar cand ne dam seama este prea tarziu. Oricum, sunt o norocoasa, vorbesc cu parintii de 10 pe zi la telefon si ne mai potolim dorul asa.:D
de deeealumary in data de 2011-03-23 15:42
Stiu cum este. Totusi nu ce-i care raman se schimba ci cel care pleaca. Adica dupa un timp, nu mai simti ca acel loc se numeste acasa. Crezi ca ai mai putea trai acolo?
de Adrian in data de 2011-05-28 12:57
Stiu cum este. Totusi nu ce-i care raman se schimba ci cel care pleaca. Adica dupa un timp, nu mai simti ca acel loc se numeste acasa. Crezi ca ai mai putea trai acolo?
Pentru mine acolo inca este acasa...Aici nu-mi gasesc locul, cel putin pana acum nu am reusit. POate se va schimba totul atunci cand voi avea familia mea, nu stiu...
de deeealumary in data de 2011-05-28 17:18
Stiu cum este. Totusi nu ce-i care raman se schimba ci cel care pleaca. Adica dupa un timp, nu mai simti ca acel loc se numeste acasa. Crezi ca ai mai putea trai acolo?
Cert este ca n-am sa pot niciodata sa-mi scot din suflet acele locuri si parintii mei, orice s-ar intampla.
de deeealumary in data de 2011-05-28 17:19
tie tie dor de ei dar eu am 12 anii si parinti mei sunt plecati in strainatate nu iam vazut de 1 an dorm cu poza lor sub perina ma doare inima de dorul lor dar nu pot face nimik nu pot sa vorbesk cu ei la telefon pt ka ma bufneste plansul asa k va dau un sfat daka aveti parinti langa voi pretuiti ca eu nu ii am si imi pare rau dar ii pretuies si ii voi pretui pana in ceasul de moarte :(( :(( :(( :(( :(( :(( :((
de denysa in data de 2011-06-30 23:22
mama tata VA IUBESK SI VAROG INTOARCETIVA AKASA :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :((
FIKA VOASTRA DENYSA
VA IUBESTE DIN TOT SUFLETUL SI INIMA
de denysa in data de 2011-06-30 23:26
te cred stiu cum e si eu am tatal departe dar nu mai pot rezista ..............simt ka mor de dorul lui te rog TATA ITOARCETE [-o< [-o< [-o< [-o< [-o< TE ASTEPT CU BRATELE DESKISE TE ROG VINO >:d< >:d< >:d< >:d<
de mihaela in data de 2011-06-30 23:30
atata timp cat parintii sunt in viata noi suntem copii abia dupa ce ei parasesc aceasta lume suntem maturi deci esti inca copilasul lor.
de anamaria in data de 2012-01-07 18:02
atata timp cat parintii sunt in viata noi suntem copii abia dupa ce ei parasesc aceasta lume suntem maturi deci esti inca copilasul lor.
Asa e.:) Si niciodata n-am sa fiu pregatita sa-i pierd.
de deeealumary in data de 2012-01-07 19:51
De cand s-a stins taticul meu drag acum 7 luni, am un gol in suflet imens si ma apasa o durere atat de mare, incat simt uneori ca ma inec in plans :(( Este cumplit sa pierzi pe cineva atat de drag, nimic nu mai pare la fel, ti se pare straniu cum totul in jurul tau merge mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.. De cand s-a dus tati, mi s-a schimbat total perceptia despre viata.. Imi este foarte dor de el si este foarte greu sa nu il aud.. Iar pentru mama, este foarte greu: sa-ti pierzi partenerul de viata si cel mai bun prieten pe care l-ai avut timp de peste 40 de ani.. cumplit... Ce pot sa spun: singura mea alinare au fost sotul meu si cei doi copii, ei m-au facut mai puternica... Pentru mine faptul ca nu am putut sa fiu fizic langa taticul meu drag cand s-a stins (locuiesc in SUA cu sotul si cei doi copii mici), ca nu l-am putut tine de mana in clipele grele de suferinta pe tata :(( , lucrul asta ma mai doboara psihic si acum in anumite momente si izbucnesc in plans :(( S-a dus foarte repede tati meu, nu mi-a venit sa cred ca era atat de bolnav, caci nu a dat semne sa fie ata de grav.. Da, imi este dor, tare dor de tata, as da orice sa-l mai aud macar la telefon.. Acum il mai intalnesc doar in vis...
Si eu ma simt un copil inca, desi am 36 de ani, am serviciu, am o familie si doi copii extraordinari. In sufletul meu insa, sunt tot fetita lu' tati si a lu' mami..
de Ionela in data de 2012-02-14 01:36
De cand s-a stins taticul meu drag acum 7 luni, am un gol in suflet imens si ma apasa o durere atat de mare, incat simt uneori ca ma inec in plans :(( Este cumplit sa pierzi pe cineva atat de drag, nimic nu mai pare la fel, ti se pare straniu cum totul in jurul tau merge mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.. De cand s-a dus tati, mi s-a schimbat total perceptia despre viata.. Imi este foarte dor de el si este foarte greu sa nu il aud.. Iar pentru mama, este foarte greu: sa-ti pierzi partenerul de viata si cel mai bun prieten pe care l-ai avut timp de peste 40 de ani.. cumplit... Ce pot sa spun: singura mea alinare au fost sotul meu si cei doi copii, ei m-au facut mai puternica... Pentru mine faptul ca nu am putut sa fiu fizic langa taticul meu drag cand s-a stins (locuiesc in SUA cu sotul si cei doi copii mici), ca nu l-am putut tine de mana in clipele grele de suferinta pe tata :(( , lucrul asta ma mai doboara psihic si acum in anumite momente si izbucnesc in plans :(( S-a dus foarte repede tati meu, nu mi-a venit sa cred ca era atat de bolnav, caci nu a dat semne sa fie ata de grav.. Da, imi este dor, tare dor de tata, as da orice sa-l mai aud macar la telefon.. Acum il mai intalnesc doar in vis...
Si eu ma simt un copil inca, desi am 36 de ani, am serviciu, am o familie si doi copii extraordinari. In sufletul meu insa, sunt tot fetita lu' tati si a lu' mami..
Ionela, imi pare sincer rau. Eu n-am trecut prin asta pana acum si-i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipa in care ii am alaturi de mine pe parinti. Viata merge mereu mai departe, dar lipsa lor o resimtim pana la sfarsitul nostru.
Imbratisari!
de deeealumary in data de 2012-02-14 14:57


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare