Deea - Invatand arta de a fi femeie
Nu natura o face pe femeie mai frumoasa, ci dragostea!

STOP!

Sunt momente (cred ca in viata fiecarui om) cand organismul refuza sa te mai asculte si sa ti se mai supuna. Cand trebuie sa spui STOP!, sa te opresti, sa tragi adanc aer in piept, sa-ti faci timp pentru tine, sa te odihnesti. Ei bine, organismul meu tipa de ceva timp dupa o astfel de pauza, doar ca nu am timp sa ma opresc, nu pot, tot ce-i in jurul meu ma impiedica sa stau pe loc ... Nervii mei sunt ca niste corzi de chitara, ma deranjeaza cel mai marunt gest al oamenilor de langa mine, nu mai am chef de ras (eu, care radeam si ma agitam tot timpul). As vrea sa dorm, somnul ma deconecteaza de la tot. Iar vremea asta de afara imi ingheata si sangele din vene ... nu suport frigul si umezeala, nu-mi place haosul pe care l-a iscat vantul asta turbat, nu-mi plac norii care ascund soarele si lumina lui. Of, nu sufar de astenie de toamna si nici de depresie (niciodata n-am sa fiu deprimata, stiu ca am puterea sa merg mereu mai departe, am pentru ce sa merg mereu mai departe, sunt mult mai puternica decat ma cred multi), vreau doar putina linistite. Mi-am vazut visele spulberate rand pe rand, au cazut ca niste pasari ranite. Imi trebuie putin timp ca sa le adun si sa-ncerc sa le refac, ca intr-un puzzle. Vreau timp sa ma regasesc, sa vad ce mi-am dorit sa fiu si ce sunt acum. Vreau liniste ca sa-mi pot asculta gandurile, inima. Nu vreau pe nimeni in preajma mea, ca sa nu-mi perturbe actiunea. Vreau ca un timp sa fiu departe de tot, singura, fara telefon, televizor, computer sau orice fel de tehnologie ... undeva la capatul lumii (da' sa fie la caldura). Vreau sa stau la soare ca o soparla si sa nu ma gandesc la nimic, sa-mi golesc mintea, sa nu mai am in jur oameni care ma seaca de puteri, sa-mi incarc bateriile pentru a fi din nou eu. Dar cum sa fac asta?!
Am crezul ca daca ma afund in munca voi uita de tot, ca voi gasi satisfactiile pe care nu le-am avut din alte parti. Total gresit, nimic nu ma multumeste. E ca si cand am avut pofta de o portocala si mi s-a oferit o lamaie acra, acra. Viata asta se joaca cu mine de ceva timp si-mi incurca toate planurile, destinul ma palmuieste constant si-mi arata ca nu trebuie sa tind catre idealuri pe care nu le pot avea. SI totusi, ce sa fac daca perfectionista din mine imi impune : "Fa asta!"?! Cum sa ma multumesc cu lucruri mediocre cand stiu atat de bine ca sunt in stare de mai mult?! De ce mi se spune ca nu pot face ceva si nu sunt lasata sa arat ca, de fapt, eu pot?! Doar pentru ca altii nu pot nu inseamna ca eu sunt la fel ... m-am incapatant sa arat ca vreau si pot iar intr-un final am ramas fara puteri. "M-am luptat cu toti", am vrut sa le tin piept tuturor si-am gresit, nu m-am gandit ca toate "bataliile" astea ma vor lasa fara puteri. Nimic nu ma raneste mai tare decat sa vad ca se naruie totul in jurul meu, tot ce am cladit, ca valorile mele se fac praf. Mai mult, nu-mi place sa mi se spuna c-am gresit si ca trebuia sa fac altfel. Nu-mi place sa urmez cai batatorite de altii, pot sa merg si singura si sa am drumul meu. Insa am ajuns la concluzia ca trebuie sa fiu singura pentru asta. Sau sa am in jurul meu oameni care sa ma sustina ... sunt, insa, atat de putini ...
Asa ca s-ar putea sa iau o pauza (daca voi putea), ca sa-mi refac puterile si sa merg mai departe ... e atat de complicata viata ...
Sa nu uitati nicio clipa de voi si nu lasati pe nimeni sa va stea in cale! Cand vreti ceva, luptati pentru acel lucru!



Comentarii

Asa este, toti avem momente de-astea. Trebuie insa sa te opresti atunci cand simti ca e nevoie. Si revino repede, avem nevoie de alte postari de la tine! :-w :)>-
de Anca in data de 2011-10-18 11:19


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare